Un altfel de curs despre dizabilitate susținut de Dr. Aneta Feldman - Shafir la Facultatea de Psihologie, Universitatea din București

Un student al Facultății de Psihologie, Facultății de Psihopedagogie sau chiar Facultății de Științe ale Educației trebuie să fi auzit cel puțin o dată conceptul de „dizabilitate”. Semnificația științifică a cuvântului este subiect de discuție pentru profesorii din universități care încearcă să ajungă la studenții lor proiectând experiențe de învățare dinamice, originale.

Unii păstrează strategiile tradiționale și pun accentul pe cunoștințele teoretice ale domeniului, alții încearcă discuții și dezbateri, dar există și o altă categorie de cadre didactice care furnizează studentului experiența directă și practică cu informațiile predate.

Doamna Dr. Feldman Aneta, Asistent Universitar Doctor în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București este un exemplu solid în acest sens. Fiind studentul doamnei timp de un an, am remarcat unde anume se observă distingerea între așteptările doamnei față de cursurile și seminarele susținute și așteptările altor profesori cu care am interacționat în timp.

Recent, Dr. Feldman Aneta m-a invitat la un astfel de seminar. Cum am și precizat, ideea principală a fost „dizabilitatea” și implicațiile ei în viața celui care o posedă și a universului social din jurul său. Actorul George Baltă și regizorul Tedy Necula au fost exemplele potrivite pentru persoanele de acest fel, dar exemple care nu renunță și depun eforturi considerabile spre a-și depăși condiția dată de dizabilitate în sine. Nu știu ce alt exemplu de curaj, determinare, asumare și voință ar fi putut să existe pentru studenți în înțelegerea temei de discuție a seminarului.

Ne-am bucurat de un dialog sincer cu doi oameni aparent diferiți, dar pe care îi aduce împreună dorința de a arăta că performanța se poate face și din scaunul cu rotile, în unele cazuri fiind mai multă decât cea pe care ar face-o un om clinic sănătos. George este un luptător și a devenit un exemplu de urmat și un exponent pentru ruperea stereotipurilor de care se lovesc persoanele în scaun cu rotile. El a arătat că poți participa la un maraton și din această postură și că indiferent de condițiile meteorologice, poți face eforturi să susții o cauză nobilă.

Pe George l-am descoperit ca om doar după ce am stat de vorbă cu el și ne-am împărtășit unul altuia părerile despre lume și viață. Dincolo de exemplul pe care deja îl oferă prin tot ceea ce face, este un bun sfătuitor, iar cuvintele sale nu sunt o secundă influențate de condiția sa locomotorie ce ar fi putut să mă determine să manifest compasiune.

Nu, pe George îl văd mai puternic decât mine și decât alții în multe alte circumstanțe în care fricile mele ar fi fost mai puternice și mai greu de gestionat. George a interacționat cu o mare parte dintre studenții din sală, iar răspunsurile pe care le-a oferit celor ce au adresat întrebări au fost sincere și încărcate atât de un adevăr personal, cât și de unul universal.

Pe cealaltă parte, Tedy ne-a surprins cu umorul său unic și cu înțelepciunea vorbelor pe care a ținut să le spună studenților interesați de activitatea regizorală și de obstacolele pe care le-a întâlnit în lumea cinematografică din cauza condiției sale speciale, condiție pe care a depășit-o prin impresionabilele sale resurse interioare, realizând un întreg film despre viața lui George („Mai departe”), producție care se bucură de un mare succes în prezent.

Dincolo de prezența lor din sala de curs și de șansa noastră (nu la îndemâna oricui) de a lua contact cu oameni speciali și care ne demonstrează că puterea se află în noi, nu în oamenii și circumstanțele din jur, am înțeles mereu că avem tendința să subestimăm persoanele cu dizabilități.

Poate educația, poate credințele sociale, poate natura noastră umană care ne spune să ne ferim de ei, observând pericolul la care au fost expuși, fricile noastre fiind amplificate și motive puternice să le privim cu reținere, de teama inconștientă că am putea trece prin același lucru.

Ce ar trebui să înțelegem noi este că avem întotdeauna opțiunea de a alege ce să credem și să înțelegem, șlefuind cu propriile capacități și filtre informațiile pe care le primim. Putem alege să dăm curs unor stereotipuri ușor de digerat până și de un creier primitiv, sau putem să căutăm să descoperim oameni precum George și Tedy de la care avem multe de învățat, fie că avem sau nu un cadru didactic implicat cum este Dr. Aneta Feldman care să ne ofere experiențe de învățare unice, fie că alegem să privim lucrurile și oamenii din jurul nostru în mod critic și obiectiv, fără a ne grăbi către generalizări pripite, către crearea unor impresii false sau spre hrănirea unor percepții deformate despre oameni de la care avem lucruri de învățat.

Petruț Rizea