Îndemnul domnului prof. Petruț Rizea de Ziua Internațională a Cărților

Îmi amintesc prima carte pe care am primit-o. Eram foarte mic, cred că nu depășeam vârsta de 5 sau 6 ani. Era o carte mare, lucioasă, cu ilustrații alese. Nu o dezlipeam de mine și îmi imaginam că sunt profesor, adunând toate plușurile de prin casă și mimându-le cititul. Cartea prezenta povestea Cenușăresei, prima dintre cele pe care urma să le citesc.

Crescând, au venit și altele. Știu că la 7 ani am primit una cu Poveștile Fraților Grimm. Tare bucuros am mai fost atunci, țopăiam prin toată casa fiindcă mi se îndeplinise marea dorință – să primesc o carte doar cu text, fără vreo poză. Mă simțeam tare important și la fel ca pe prima, o căram oriunde și mă lăudam cu ea.

După ce timpul n-a mai avut răbdare și a decis că trebuie să cresc, au venit în același moment cu învățatul citirii și scrisului, cărțile care cred eu că mi-au dictat deciziile ulterioare. Prin clasa I, citisem deja 20 de cărți, iar în clasa a II-a le făceam rezumate. Mi se părea atât de fascinantă această lume nouă pe care mama mi-o pusese în brațe de mic, o lume magică, o lume în care nu te poți simți singur, o lume a tainelor și a copilăriei încât simțeam că mi-am găsit pasiunea. Cititul mi-a schimbat perspectiva și m-a făcut să avansez an de an, fără îndoială.

Acum nu ne mai dezlipim nasul de telefon, tabletă sau computer. Credem că vremurile s-au schimbat și asta înseamnă să ne adaptăm. Nu, eu cred că ești interesant atunci când îmi poți recomanda o carte bună și te poți exprima corect în limba în care te-ai născut, nu după ultima marcă de Samsung.

Astăzi, de Ziua Internațională a Cărților, să lăsăm pe masă telefoanele și să dăm o șansă cărților din bibliotecă (sper că toată lumea are una).

Până la urmă, suntem ceea ce citim, dacă citim.

Prof. Petruț Rizea