Evaluarea digitalizată a lucrărilor din cadrul simulărilor examenelor naționale reprezintă un pas înainte

Evaluarea digitalizată a lucrărilor din cadrul simulărilor examenelor naționale reprezintă un pas înainte pentru sistemul de învățământ. Scanarea lucrărilor, încarcarea lor pe platformă s-au desfășurat fără mari dificultăți. Evaluarea acestora este, de asemenea, mult mai facilă.

Nu am întâlnit nicio lucrare ilizibilă din cauza scanării. Borderoul este generat de aplicație, punctajul final al lucrării este calculat automat, aspecte ce vin în întâmpinarea nevoilor profesorului evaluator, fiind evitate anumite erori.

Faptul că atunci când diferența dintre notele finale oferite de doi profesori evaluatori este mai mare de 1 punct duce automat la redistribuirea lucrării către alți evaluatori este, de asemenea, un mare câștig.

Minusurile au fost cauzate de numărul scăzut al profesorilor evaluatori. În lipsa unor indicații concrete, unele școli și-au înscris, din oficiu, toți profesorii pentru a evalua lucrările elevilor care au susținut simularea examenului național de bacalaureat. Alte școli, doar pe unii dintre profesori. Iar alți profesori înscriși pentru evaluare, nu și-au activat conturile la timp. Astfel, în cazul unor discipline, zeci de profesori nu aveau conturile activate în momentul în care lucrările fuseseră deja distribuite către aceia care își activaseră în timp util conturile de profesori evaluatori.

În aceste condiții, media estimată de autorități, conform căreia fiecare profesor ar fi corectat aproximativ 50 de lucrări, a fost cu mult depășită în unele cazuri.

Unii profesori au corectat peste 70 de lucrări, fără ca în acest an școlar din încadrarea lor să facă parte vreo clasă care să susțină examenul final la disciplina evaluată. În alte cazuri, profesorilor din licee în care, la o anumită probă, au fost mai puțin de 30 de candidați, au evaluat aproximativ 140 de lucrări.

Astfel, pot fi remarcate o implicare și un efort disproporționate din partea profesorilor. Este cel puțin anormal ca unii profesori să corecteze în câteva zile peste 70 de lucrări, iar alții niciuna, pentru că cei dintâi au avut bunăvoința de a participa la corectură sau din simplul motiv că și-au activat la timp conturile de profesori evaluatori.

Tot anormal (și în neconcordanță cu repausul săptămânal de 48 de ore consecutive, garantat prin Codul Muncii) este ca profesorii să fie nevoiți să lucreze în weekend pentru a putea corecta toate lucrări, ca acestora să le fie distribuite noi lucrări de corectat inclusiv duminică.

Dacă numărul profesorilor evaluatori ar fi fost dinainte stabilit și nu ar fi fost lăsat la latitudinea conducerilor școlilor sau a anumitor profesori, asemenea situații ar fi fost evitate.

Ar fi oportună, de exemplu, existența unui raport direct proporțional între numărul elevilor dintr-o anumită școală care susține examenul la o anumită disciplină și acela al profesorilor evaluatori din cadrul unității școlare respective. În același timp, ar trebui stabilit numărul maxim de lucrări care va fi distribuit unui profesor evaluator.

Cu speranța că, în viitor, asemenea situații vor fi evitate, iar neajunsurile semnalate vor fi remediate, balanța înclină înspre aspectele pozivite ale evaluării digitalizate. Un pas important către o evaluare obiectivă, care să evite erori majore, întâlnite în fiecare sesiune de examene.

Prof. Andrei Avram