Prietena mea căuta o anumită carte și s-a întâmplat să am titlul respectiv în bibliotecă. Am zis că i-o împrumut cu plăcere și am stabilit să ne vedem la o cafea într-un centru comercial din București într-o după amiază, după ce Eva, fiica sa de 7 ani, termina cursul de limba engleză. Am petrecut împreună cu ele o oră foarte plăcută, apoi, înainte să o luăm spre ieșire, prietena mea zice:

- Să ne oprim puțin la magazinul X, au un anumit tip de gumă de mestecat mai sănătoasă și o las să-și cumpere singură, exersăm interacțiunile sociale :)

Zis și făcut. Eu și prietena mea am rămas de vorbă chiar la intrarea în magazin, la un metru de casele de marcat, atente la Eva, dar fără să pară că suntem cu ochii pe ea. Eva a intrat cu 20 de lei în mână, și-a luat două cutii de gumă care făceau 13,5 lei și s-a așezat la coadă să le plătească, așteptând după cele două persoane din fața ei. 

Când a ajuns în față, i-a spus casierei ,,Bună ziua", i s-au scanat cutiile de gumă și a întins cei 20 de lei, spunând ,,Mulțumesc". N-a fost cine știe ce că vânzătoarea nu i-a răspuns nici la salut, nici la mulțumesc, Eva este educată să fie politicoasă oricum și știe deja că mai sunt și astfel de oameni, poate unii pierduți în propriile gânduri și griji, sau doar neciopliți. 

Însă ce a urmat ne-a dezgustat profund! Femeia a deschis casa de marcat, a scos o bancnotă de 5 lei, una de 1 leu și o monedă de 50 de bani. A mutat bancnota de 5 lei în cealaltă mână, a închis casa și i-a dat fetei bonul, împreună cu restul 1 leu și 50 de bani. Apoi a trecut la următorul client.

Eva, după ce i-a mai zis un ,,mulțumesc" în van, s-a prins imediat că nu a primit restul cum trebuie, i-am văzut privirea puțin debusolată, mai ales că era discret împinsă de doamna în vârstă care urma după ea și care deja se uita încruntat și, direct de la casă, a făcut doi pași spre noi cu bonul și banii în mână. Destul de tare, i-a spus prieteni mele: ,,Mami, nu mi-a dat bine restul.".

Vânzătoarea s-a uitat spre noi cu coada ochiului cum ne apropiem și a lăsat bancnota de 5 lei pe marginea de lângă casa de marcat. Când prietena mea i-a spus: ,,Bună ziua, nu i-ați dat restul bine, mai trebuie 5 lei, vă rog să verificați.", arătându-i bonul, nici măcar nu s-a prefăcut a fi surprinsă și cu o lipsă totală de amabilitate a scrâșnit un: ,,Așteptați să termin cu clienta!".

După ce a terminat cu clienta, casiera a luat bancnota de 5 lei de unde o lăsase și i-a întins-o prietenei mele, cu un ,,Scuze!" șoptit printre dinți, fără niciun contact vizual, de parcă ar fi fost vina copilului că și-a dat seama, gest care i-a produs pesemne o mare supărare.

După această fază, care m-a dezgustat la gândul că unii adulți au ajuns să fure 5 lei de la copii, am mai stat puțin de vorbă și prietena mea mi-a zis:

- Știi de ce nu i-am mai zis nimic? Că nu e prima dată! Ni s-a întâmplat de mai multe ori, în locuri diferite, de când am început să o las pe Eva să învețe să se descurce singură.

Pentru mine a fost încă o ,,lecție" despre oameni mari. Se spune că este nevoie de un sat întreg pentru a educa un copil. Dacă vânzătoarea i-ar fi răspuns Evei la ,,Bună ziua" și ,,Mulțumesc", dacă s-ar fi uitat la ea și i-ar fi zâmbit, tratând-o ca pe o persoană, chiar dacă este un copil de 7 ani, dacă i-ar fi dat restul corect, numărându-i banii în față, cu siguranță ar fi contribuit la educația sa.

Dar, chiar și așa, nu doar Eva ci și noi, femeile mature care priveam scena neașteptată, am învățat că nu toți oamenii sunt ,,oameni". Că dincolo de intenția de a-și însuși suma de bani, acea femeie nu a manifestat nicio urmă de empatie, de simpatie sau de sentimente materne față de fetița din fața sa, care s-a comportat și i-a vorbit foarte frumos.

Iar copila cu siguranță va învăța o lecție și mai folositoare: că nu toți adulții pe care îi va întâlni sunt amabili, corecți și bine intenționați. Că nu trebuie să aibă încredere în toată lumea, că este bine să fie atentă la lucrurile ei, la reacțiile celor din jur și în general, să fie conștientă și conectată la prezent, atunci când merge pe stradă sau are treburi de rezolvat. 

Acum ceva timp am scris un articol - Metode prin care poți fi ,,păcălit" la casa de marcat, dacă nu citești bonul imediat după ce ai plătit. Cred că putem adăuga pe listă o nouă metodă: fraierirea copiilor.

Așadar, când le facem copiilor educație financiară, când îi sprijin să fie responsabili și independenți, să nu uităm să-i avertizăm cu privire la gesturile necugetate ale adulților.