Sună a clișeu, dar am știut din copilărie că vreau să fiu învățătoare. Îmi amintesc așa de clar copila ce așeza monede în rânduri, imaginându-și copiii la serbare, inventând poezii, cântece. Da, eu eram!
Dacă aș scrie că postarea este pentru analfabeții funcțional, și doar pentru ei, nimeni nu ar citi mai mult de o frază, cea în care fac precizarea cu privire la destinatarii mesajului. Guess what? O foarte mare parte a adulților din România sunt analfabeți funcțional. Intuiesc că ar fi majoritari în societatea contemporană.
La 18 ani (o perioadă nu foarte îndepărtată de cea de acum), când preocupările unui tânăr sunt găsirea unor răspunsuri clare la întrebările existențiale (unele care să-i valideze propriile convingeri, altele care să îl determine să se confrunte cu adevăruri mai puțin plăcute), mă frământau o mulțime de lucruri lumești sau mai puțin lumești, iar dificultatea de a le încadra într-un model logic, rațional care să mă facă să le înțeleg, cu experiența de viață prea puțin acumulată atunci, mă consumau teribil.
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, str. Toma Caragiu, nr. 10, Ploiești, lansează Concursul Național de Scurte Povestiri cu temă istorică intitulat ,,Vreau să povestesc’’, ediția a III-a, în rândul elevilor din clasele I-XII și are ca scop stimularea interesului pentru istorie, precum și dezvoltarea creativității și imaginației tinerei generații.
Pe 18 septembrie este Ziua Internațională a Monitorizării Calității Apei, una dintre resursele vitale esențiale tuturor formelor de viață de pe planetă. Să bem apă cât mai bună, zilnic, înseamnă sănătate fizică și mentală. Dar avem și responsabilitatea de a ne informa și apoi de a ne educa obiceiurile, astfel încât să facem alegeri corecte față de noi și de natură.
«Câțiva ani de amor nebun, câțiva ani de suspiciuni cumplite și apoi o imensă tristețe și suferință. Totul la superlativ, imens, grandios.» Éric-Emmanuel SCHMITT
Episodul 1. Ieri, într-un cartier liniștit din Brașov o fetiță de circa 5 ani se plimba cu trotineta. Până aici, totul normal. Nu puteam să-mi închipui că o fetiță atât de mică poate oferi momente de o cruzime greu de imaginat.
Public o întâmplare nu doar pentru a vă pune în gardă cu privire la situații actuale, ce țin de provocările prezentului, cu care copiii se confruntă, ci și pentru a scoate în evidență cât de importantă este reacția părinților. În cazul de față, datorită modului în care ei au acționat, situația a fost rezolvată rapid, iar relația cu copilul lor a fost consolidată!
Am cumpărat entuziasmată cartea ,,Totul se termină cu noi", de Colleen Hoover (și volumul următor ,,Totul începe cu noi"), după ce m-am lăsat influențată de super campania de promovare de care a avut parte. Majoritatea librăriilor au poziționat-o drept bestseller și am văzut foarte multe postări disperate pe grupuri despre lectură, de la persoane care o căutau.
"Comics Didactic: Literatura română în benzi desenate" este o lucrare care aduce literatura română la viața într-un format inovator și captivant. Prin intermediul benzilor desenate, acest proiect oferă o modalitate accesibilă și atractivă de explorare a operelor literare românești celebre.
Nu m-am hotărât ușor să scriu despre acest subiect, pentru că nu aș dori să se interpreteze că generalizez sau că jignesc o categorie de angajați. De aceea, încep prin a sublinia că nu toți casierii fac ceea ce voi povesti în continuare și că merită respect și încredere, până la proba contrarie.
Anul trecut am fost după fie-mea la Balul Bobocilor (că a intrat la liceu). Am primit un formular de semnat în care ne asumam răspunderea daca plodu' consuma ceva, sau, mă rog, am semnat că nu sunt ei responsabili pentru nimic. Pentru că sunt tata securist cu înclinații securistice, la ora 23:50 (circa și ceva) am ajuns la locație să ridic una bucata plod (pe persoana fizică) + colega, să le duc pe amândouă acasă.
Știu exact ce făceam pe 28 februarie 1996. Eram clasa a VII-a și dădeam teza la matematică. Subiectele mi se păruseră dificile și speram cu emoție să iau măcar nota 6. Primisem în aceeași zi nota la teza de la limba română și eram mulțumită de rezultat. Am dat înainte două, trei pagini din jurnal și am aflat că mă descurcasem bine și la matematică, luasem 8,50. Scriam înclinat spre stânga. Pe 28 iunie, exact 4 luni mai târziu, mă pregăteam să plec într-o tabără. Habar nu aveam cu ce amintiri frumoase mă voi întoarce de acolo. Și scriam înclinat spre dreapta...:)
