Sună a clișeu, dar am știut din copilărie că vreau să fiu învățătoare. Îmi amintesc așa de clar copila ce așeza monede în rânduri, imaginându-și copiii la serbare, inventând poezii, cântece. Da, eu eram!
Dacă aș scrie că postarea este pentru analfabeții funcțional, și doar pentru ei, nimeni nu ar citi mai mult de o frază, cea în care fac precizarea cu privire la destinatarii mesajului. Guess what? O foarte mare parte a adulților din România sunt analfabeți funcțional. Intuiesc că ar fi majoritari în societatea contemporană.
La 18 ani (o perioadă nu foarte îndepărtată de cea de acum), când preocupările unui tânăr sunt găsirea unor răspunsuri clare la întrebările existențiale (unele care să-i valideze propriile convingeri, altele care să îl determine să se confrunte cu adevăruri mai puțin plăcute), mă frământau o mulțime de lucruri lumești sau mai puțin lumești, iar dificultatea de a le încadra într-un model logic, rațional care să mă facă să le înțeleg, cu experiența de viață prea puțin acumulată atunci, mă consumau teribil.
Ne dorim copii educați, dar de multe ori ignorăm cea mai bună și mai eficientă metodă de a-i educa: să facem noi ce trebuie și să-i lăsăm să ne observe, adică să fim un bun exemplu! Realitatea demonstrează că foarte mulți dintre adulți mai au încă multe de învățat și de șlefuit.
Pe 18 septembrie este Ziua Internațională a Monitorizării Calității Apei, una dintre resursele vitale esențiale tuturor formelor de viață de pe planetă. Să bem apă cât mai bună, zilnic, înseamnă sănătate fizică și mentală. Dar avem și responsabilitatea de a ne informa și apoi de a ne educa obiceiurile, astfel încât să facem alegeri corecte față de noi și de natură.
«Câțiva ani de amor nebun, câțiva ani de suspiciuni cumplite și apoi o imensă tristețe și suferință. Totul la superlativ, imens, grandios.» Éric-Emmanuel SCHMITT
Episodul 1. Ieri, într-un cartier liniștit din Brașov o fetiță de circa 5 ani se plimba cu trotineta. Până aici, totul normal. Nu puteam să-mi închipui că o fetiță atât de mică poate oferi momente de o cruzime greu de imaginat.
Public o întâmplare nu doar pentru a vă pune în gardă cu privire la situații actuale, ce țin de provocările prezentului, cu care copiii se confruntă, ci și pentru a scoate în evidență cât de importantă este reacția părinților. În cazul de față, datorită modului în care ei au acționat, situația a fost rezolvată rapid, iar relația cu copilul lor a fost consolidată!
