Lipsa celor 7 ani de-acasă ai copiilor și-au pus amprenta și pe calitatea învățământului din ultimii ani. Să predai și să-ți faci treaba ca profesor a devenit o luptă și o provocare, printre ghiolbănii, grosolănii și alte consecințe ale proastei creșteri. Am tot sperat să situația se va îndrepta la un moment dat și că părinții vor realiza că trebuie să acționeze și să fie părinți, văzând rezultatele dezastruoase ale copiilor la diferite examene, văzând efectele dezinteresului lor pentru educația de acasă.
Vă rog frumos să mă ajutați cu sfaturi. Sunt profesor debutant și am primit ore la un liceu profesional. Până să ajung la catedră nu mi-am imaginat vreodată că poate fi atât de dificil. Nu reușesc deloc să-i controlez, nici măcar să le atrag atenția. Mă ignoră, intru în clasă și ei ascultă tare manele, nu răspund nici la ,,bună ziua".
Sunt profesoară de peste 10 ani. Aș vrea să aduc în discuție problema directorilor de școli numiți politic. Când se va schimba această procedură care nu face decât să servească niște interese, atunci învățământul românersc va face mulți pași înainte!
Mă deranjează foarte tare că noi profesorii am ajuns să ne justificăm atât de mult doleanțele salariale. Lumea se poartă de parcă nu avem un loc de muncă, parcă imediat ce am devenit profesori s-a pogorât un duh, am intrat într-o sectă specială și e menirea noastră pe Pământ să ne facem treaba neplătiți, frustrați, ponegriți și luați în derâdere!
Profesorii din diverse județe s-au înțeles să organizeze cercurile astea înainte de vacanță, iar ISJ-urile s-au prins că și-au mai dat o zi liberă și le-au mutat cercurile de dimineață, la ora 14.
Sunt profesoara de matematică, am experiență vastă și am făcut oameni mari generații întregi de copii. Am avut de-a face automat cu generații întregi de părinți. Înainte de a trece la sfatul propriu zis aș dori să fac o foarte scurtă recapitulare a traiectoriei, de unde am plecat și unde am ajuns. Când eram eu școlăriță, acum zeci de ani, culegerile erau anoste, scrise în alb-negru, se găseau greu și lucram câte 4-5 din clasă pe aceeași culegere, cu pagini tocite. Primeam câte o pagină de exerciții ca temă pentru acasă, iar în vacanțe câte 15-20 de pagini de lucrat.
Am terminat Politehnica și am ales să mă fac profesor tocmai pentru că aveam o părere proastă despre profesori. Îi vedeam ca pe niște oameni orgolioși, îngâmfați, care iau un ban de la stat și au beneficii, iar ei tot se plâng. Rezultatele copiilor sunt foarte slabe iar ei nu-și asumă responsabilitatea, cu metodele lor expirate și fără dorința de a aplica metode moderne de predare.
Sunt alături de colegii mei în toate doleanțele care sunt exprimate public cu privire la condițiile de muncă din multe școli (lipsa materialelor didactice, a mobilierului, a căldurii din școală și în unele cazuri a apei curente). Sunt de acord că salariile sunt respingătoare și că toți oamenii pricepuți se duc la corporație să munească mai bine, decât să intre în învățământ pe 2 lei și să rămână cu ratele neplătite sau să nu le ajungă de mâncare până la salariul următor, că aceasta este realitatea când ai de luat 3000 de lei pe lună.
Dragi elevi, am observat spiritul de inițiativă și propunerile din ultima vreme pentru noul statut al elevului. Este de admirat implicarea voastră. Dar tocmai pentru că împreună ne dorim educație de calitate (nu-i așa?!), școli mai sigure și rezultate mai bune, îmi permit să vă adresez și eu o propunere. Iată ce ați putea susține în cadrul unui demers, lucru despre care cred că reprezintă principala problemă în majoritatea claselor din România la ora actuală: stabilirea unei modalităi prin care elevii care se manifestă în cadrul orei de curs într-un mod lipsit de respect pentru colegi, profesori și școală, să fie îndepărtați de la oră!
Sunt profesoară de limba engleză. M-am stabilit în Germania acum 8 ani, împreună cu familia, dar am rămas pe grupurile de profesori din România și citesc zilnic postări care îmi fac pielea de găină. Citesc presa din țara mea și cam tot ce este legat de educație și școală. Mă încearcă două sentimente, primul este de împlinire că am luat decizia de a pleca și că acum lucrez într-o țară civilizată, slavă Domnului!