Zic fermecătoare pentru că vremea este numai bună de stat afară, cu temperatură perfectă, cer senin, magnolii superbe înflorite, soare blând și apusuri care durează mult, colorate în nuanțe fascinante și atipice de portocaliu și violet. Toți pomii fructiferi sunt înfloriți și dacă mergi pe jos te învăluie ba parfumul florilor de cireș, ba de corcoduș, ba de păr sau unul puternic de iarbă verde, de la gazonul proaspăt tuns de vreun vecin.
Păsările, insectele sunt și ele înnebunite de atâta frumusețe și mișună de colo-colo, asigurând un zgomot de fond relaxant, din ciripit delicat și fâlfâit de aripi de buburuze, fluturi, albine și alte vietăți.
Îmi vine să stau numai afară și-mi amintește de orele de joacă din copilărie, când astfel de zone verzi existau în jurul blocurilor și uitam să mai intru în casă. Când îmi aduceam aminte, în timp ce urcam scările (câte două) însetată tare și cu palmele zgâriate și înnegrite de la atâta joacă afară, simțeam în nări încă parfumul tare de primăvară, de aer, de frunze, flori, de pământ și pietre.
Revenind, aseară am ajuns acasă după-amiaza târziu, pe la 19.30, bucurându-mă din mașină de culorile soarelui care se apropia să apună și de atmosfera descrisă mai sus. Strada noastră cu case este de obicei pustie și foarte liniștită, trec doar mașinile care vin sau pleacă. Nu și de data aceasta.
Încă de când eram pe o stradă paralelă m-am întâlnit cu toată familia de la ultima casă: mama, tata și gemenii. Toți patru erau cu bicicletele.
Imediat am trecut și de un grup de 4 fete, care se jucau prin rotație cu paletele, trăgând cu ochiul spre puștii de vârste apropiate care, 25 de metri mai încolo, băteau mingea.
Mai merg puțin și o salut discret pe tanti Nuți, vecina care stă două case mai încolo de noi, care socializa cu alte două vecine, pe care le știu puțin și doar din vedere, pentru că așa cum spuneam, strada e în general pustie.
Până ajung să parchez, depășesc un vecin care ieșise să-și plimbe juniorul de 2-3 anișori și-l făcea ,,avion", apoi două adolescente de 15-16 ani care tocmai ieșeau dintr-o curte, pe care nu le-am mai văzut niciodată în ani de zile și care, îmbrăcate lejer, plimbau un bichon care arăta ca o vată de zahăr cu fundiță roz. Am mai salutat din mers câțiva vecini adunați în jurul mașinii unuia dintre ei, cu capota ridicată. ,,Reparau" ceva la o bere, gesticulând și râzând, într-o dezbatere prietenească ce părea destul de aprinsă.
Parchez, mă dau jos încântată de atâta animație de Vineri după-amiaza și trece pe lângă mine Corina, vecina cu care interacționez cel mai des pentru că ne potrivim la orele de venire și plecare. Era împreună cu Nana (mama ei) și cei doi copii de 2 și 5 ani, care trăgeau după ei jucării și aveau în mâini crenguțe de salcie cu frunze verzi.
- Hei, ce faceți?, întreb eu privind în jur, spre strada însuflețită și droaia de copii care se joacă în aer liber.
- Ne omorâm timpul. Nu ai văzut pe grup discuția?, se interesează ea. Este vorba de grupul de whatsapp cu cele 25 de familii de pe strada noastră.
- Nu m-am uitat încă, răspund eu curioasă.
- Nu avem net și cablu de 2 ore, au sunat mai mulți vecini și au zis că remediază abia la noapte. Ne-au făcut-o, ce să mai... are legătură cu lucrările la noul pod probabil. Și în noaptea asta aveam de gând să termin seria cutare de pe Netflix.
Aceasta era deci explicația. Tot ce vedeam reprezenta un fel de soluție de avarie.
Sincer, nu m-am bucurat de neplăcuta întrerupere tehnică (abia așteptam să ajung și să deschid calculatorul ca să descarc un fișier de mari dimensiuni primit pe mail). Dar nu am putut să nu realizez că a fost nevoie de una ca să-mi văd vecinii la față după ani de zile și să am habar că locuiesc atâția copii și adolescenți pe strada noastră lungă cât o zi de post.
Cred că toți, indiferent de vârstă, ar trebui să reflectăm mai mult la modul în care ne organizăm timpul liber și timpul petrecut acasă. Cât anume din el ne mănâncă dependența de mass-media și internet. Cum se dezvoltă această dependență și în rândul copiilor noștri, sub ochii noștri, fără să ne dăm seama.
Și să ne luptăm, pentru sănătatea noastră fizică și emoțională, pentru a echilibra timpul petrecut pe dispozitivele electronice cu timp și activități în mediul natural, sub cerul liber, cât mai aproape de natură.
Când acest echilibru se pierde, pe lângă problemele de sănătate generate de sedentarism, carențe de vitamina D și altele, încep să apară și cele emoționale, pentru că ne transformăm fără să ne dăm seama în oameni ,,robotizați", dependenți de tehnologii.
Cercetătorii de la Universitatea din California, Los Angeles, au studiat un grup de elevi de clasa a șasea. Rezultatele studiului au arătat că cei care au stat cinci zile fără acces la tehnologie au fost semnificativ mai buni la citirea emoțiilor umane decât copiii cu acces regulat la tehnologie. Concluzia studiului a fost că utilizarea în exces a dispozitivelor electronice poate afecta capacitățile emoționale și senzitive ale copiilor.
Această ,,hipnoză" video-audio poate să ducă la dependență și generează stări de oboseală, abaterea atenției de la procesarea corectă a informației, de la lecții și lectură, putem spune chiar că favorizează un soi de analfabetism funcțional și diminuează randamentului dezvoltării intelectuale.
Psihologii au clasificat deja dependența de internet, ca fiind o afecţiune clinică. Conform studiilor clinice, printre simptomele dependenţei de internet sunt dorinţa arzătoare de a naviga din nou, disconfortul mental sau psihic, iritabilitatea şi dificultatea de concentrare sau de a adormi.Prestigioasa publicaţie "The American Journal of Psychiatry" a scris că dependenţa de internet este o boală psihică care trebuie tratată cu seriozitate şi ar trebui inclusă în Manualul de Statistică și Diagnistică al Bolilor Mintale.
Numeroase cercetări de teren, dintre care cele mai multe au fost realizate în rândul adolescenţilor şi al consumatorilor cu vârste tinere (Erdoğan, 2008; Hardie şi Tee, 2007; Kim, La Rose şi Peng, 2009; Milani, Osualdella şi Di Blasio, 2009; Whang, Lee şi Chang, 2003), au pus în relaţie utilizarea excesivă a Internetului (denumită şi prin termenii utilizare compulsivă, utilizare problematică, dependenţă sau adicţie) cu starea de bine din punct de vedere psihologic. Drept indicatori ai stării de bine în domeniul funcţionării psihologice au fost luate în considerare variabile, precum: dispoziţiile emoţionale (cel mai des depresia), starea de izolare socială şi sentimentul de singurătate, comportamentele compulsive, percepţia cu privire la calitatea relaţiilor interpersonale etc.
În literatura de specialitate publicată în ultimii ani, au început să apară tot mai multe cercetări cu privire la relaţia dintre dependenţa de Internet şi sentimentul de singurătate. Rezultatele au indicat nivele mai ridicate ale singurătăţii emoţionale şi sociale în rândul dependenţilor de Internet, comparativ cu utilizatorii raţionali (moderaţi).
Cum știi dacă ești un utilizator de internet echilibrat sau ai devenit dependent. Semnele dependenței de internet:
1. Ai frecvent o dorință puternică de a folosi internetul și te simți fericit și mulțumit când îți poți satisface imediat această dorință;
2. Dacă nu ai acces la internet simți un fel de sevraj, ești plictisit, enervat, agitat, nu poți dormi, te învârți în loc fără să știi ce vrei să faci. Starea este ameliorată doar prin alternative apropiate, cum ar fi TV sau utilizarea unui video player;
3. Întotdeauna petreci mai mult timp pe internet decât intenționezi și te desprinzi greu de activitatea online;
4. Chiar dacă ești informat și cunoști efectele nocive ale utilizării peste măsură a mijloacelor electronice și internetului, nu te poți abține, faci acest lucru în ciuda protestelor celor din jur și chiar în condițiile în care ajungi să-i neglijezi pe cei dragi;
5. Interesele tale pentru activități sociale și recreaționale au devenit reduse sau absente;
6. În fața profesorilor, a colegilor de școală, prietenilor, familiei sau profesioniștilor ai tendința de a nega sau de a minimaliza importanța și timpul pe care le acorzi mediului online și te simți vinovat. Simți anxietate sau depresie atunci când ceva sau cineva scurtează timpul sau îți întrerupe planurilede a utiliza computerul pentru o perioadă mai lungă;
7. Amâni sau ignori îndeplinirea sarcinilor la școală sau acasă și lași totul pe ultima sută de metri;
8. Preferi să nu dormi, pentru a petrece mai mult timp la calculator;
9. Au apărut simptome de disconfort fizic: dureri de spate și gât, dureri de cap. De asemenea, modificări fizice ce nu pot fi explicate altfel: te-ai îngrășat sau ai scăzut în greutate, ai tulburări de vedere, sindrom de tunel carpian, senzație de uscăciune sau înțepături la nivelul ochilor, vedere neclară, amețeli, deși stai în fața calculatorului.
Cea mai simplă modalitate de a echilibra timpul alocat dispozitivelor electronice este apropierea de natură: socializarea în mediul natural, plimbări în aer liber, joacă afară, activități recreative, observarea și bucuria lucrurilor simple.
Nu uitați de prietenii din viața reală, mențineti relațiile cu aceștia prin întâlniri cu prezență fizică și interacțiuni personale directe. Nu vă neglijați hobby-urile. O jumătate de oră de desen, alergat sau modelat poate fi deosebit de relaxantă pentru trup și minte.
Material realizat de Roxana Andreea Rusu