Prin aceeași metodă poți afla răspunsurile la diverse întrebări. Reducând totul foarte mult, ajungi la bani sau la iubire.
Din păcate, majoritatea întrebărilor din prezent au ca răspuns banii
Tot într-o carte am citit că cei mai performanți manageri sunt oamenii narcisiști, egoiști, fără empatie față de cei din jurul lor. Pentru că astfel se pot focusa foarte bine pe obiectivul lor, de a ajunge cât mai departe, de a produce cât mai mult, de a obține cât mai multe foloase, fără să le pese ce lasă în spate.
Oamenii fac tot mai puține alegeri din iubire și perioada pe care o trăim în prezent se află sub o puternică lipsă de umanitate.
”Indiferența este esența lipsei de umanitate” (Emil Hossu)
Lipsa de umanitate în care ne regăsim este răspunsul pentru: sistemul putred bazat pe alegeri și acțiuni care se reduc doar la bani, creșterea agresivității în școli și societate, scăderea empatiei în general, tendința către o degradare profesională din multe domenii, creșterea violenței în familie și mai ales în rândul copiilor.
Apar zilnic situații diabolice, care depășesc orice fel de imaginație și care dincolo de corupția sistemului, sunt posibile din cauza lipsei de umanitate a celor de la firul ierbii. Oameni care calcă alți oameni în picioare, prin acțiunile lor sau prin indiferență. Care privesc impasibili la suferința unor copii sau a unor bătrâni din fața lor și la care uneori contribuie. Pentru bani, pentru a păstra un loc de muncă, sau pur și simplu din nepăsare.
Din toată situația cumplită din azilurile de bătrâni nu m-au dezgustat cel mai mult neregulile din sistem, m-am obișnuit să le tot văd cum ies periodic la iveală. Nici faptul că majoritatea dintre cei care ajuns în funcții importante dau în ,,boala banului" și totul se învârte în jurul bugetelor.
Ci imaginile cu angajate care ridicau din umeri și recunoșteau că vedeau zilnic ororile, dar ,,ce să facă...". Cele cu angajații de jos, neatinși de mirajul bolnav al banului din funcțiile înalte, care încercau să ascundă oameni aflați în suferință, beneficiari ai acestor azile, pe câmp, printre mormane de moloz, în clădiri aflate în construcție care nu aveau nici balustrade la scări, ca pe niște saci de cartofi. M-au dezgustat stenogramele responsabililor cu administrarea, curățenia sau rezolvarea sarcinilor zilnice ce țineau de aceste azile și care vorbeau despre vârstnici mai rău ca despre niște animale.
Unde s-a pierdut umanitatea omului de rând?
Ieri mi-a povestit o prietenă o fază petrecută cu câteva ore înainte. Era în magazin cu fetița și soțul. A lăsat puțin căruciorul de cumpărături să se uite la anumite produse. În timpul acesta soțul și fetița au mers câteva rafturi mai încolo. După câteva momente, prietena mea a ales ce dorea să cumpere, s-a întors, a pus mâna pe cărucior și a vrut să-și urmeze soțul și fiica.
Numai că, din neatenție, luase căruciorul altcuiva (pe al ei îl luase soțul). După un pas, o doamnă însoțită de fiul ei care părea să aibă în jur de 10 ani, pune brusc o mână pe cărucior și spune: ,,E al meu!"
Prietena mea își dă seama brusc de eroare, ridică mâinile de pe cărucior, îi zâmbește doamnei și-i spune:,, Îmi cer mii de scuze, am fost atentă la raft și am crezut că este căruciorul meu, probabil pe al meu l-a luat soțul. Îmi pare tare rău!".
Dar răspunsul primit a surprins-o total: ,,Dacă ești chioară nu mai pleca la cumpărături!".
Prietena mea era încă șocată când ne-am întânit, spunându-mi despre acea femeie că era o mamă, alături de copilul ei, îmbrăcată frumos, îngrijită, de o vârstă apropiată cu ea. Vedea practic multe asemănări întrea acea femeia și sine. Nu putea procesa cum de a putut avea o asemenea reacție. Mi-a spus: ,,Nu se întâmplase mare lucru, nu avea pe cărucior geanta sau obiecte personale ca să zicem că s-ar fi speriat mai mult decât trebuia. Mă așteptam să zâmbească și ea, să spună ceva amabil și să își continue fiecare treburile".
***
Suntem în perioada în care lipsa de umanitate nu mai are nicio explicație. Nici măcar banii. O întâlnim la fiecare pas, este copleșitoare și provocatoare în același timp, dând naștere unor momente mai scurte sau mai lungi de agresivitate, care descoperă urâțenia interioară a unora.Atenție la lipsa de umanitate! Să reflectăm puțin la propriile alegeri, acțiuni și reacții. Pentru că, alături de inflație, deficitul de educație și alte crize existențiale ale prezentului, se conturează o problemă mare - o criză de calitate umană.