Sunt cadru didactic și o cititoare înfocată. Printre autorii români pe care îi prefer se numără și mult apreciatul și premiatul Mircea Cărtărescu. Am cumpărat titlurile sale și de multe ori, când vreau să evadez din realitate, îmi fac o cafea bună, mă așez în fotoliu și citesc 20-30 de pagini dintr-o carte de-a sa. Deci vorbesc în cunoștință de cauză și cât se poate de obiectiv.
Am decis să-mi spun și eu ca omul părerea, după ce am văzut mai multe știri, zilele trecute, despre faptul că domnul Cărtărescu a fost invitat la o conferință organizată la Facultatea de Litere a Universității din București. O idee extraordinară. Chiar cred că dânsul ca personalitate poate fi un exemplu minunat pentru studenți, are sfaturi prețioase pe care le poate oferi și experiența sa didactică de peste 3 decenii îi permite să se calibreze pe o comunicare foarte bună cu tinerii.
Problema e alta, s-a dezbătut acolo și apoi în știri rostogolite în mass-media că dacă nu ar fi bine să fie textele sale în manualele elevilor de la liceu. Că vezi Doamne literatura din manualele actuale este ruralistă și „nepotrivită cu tinerii de astăzi”. Numită pe de-a dreptul ,,moartea pasiunii”. Iar scriitorul este de părere că odată intrat în manual, un autor „devine plicticos”, ori ce îl păstrează pe acesta viu și citit este să fie „citit pe sub bancă, citit clandestin”.
Eu dacă NU eram fan Cărtărescu o luam de bună. Și ziceam: domnule ce prostie că un asemenea autor nu e în manualele școlare. Ce texte expirate or fi în manualele elevilor… Ori nu e deloc așa, e doar o ipocrizie maximă a celor care rostogolesc această ipoteză în spațiul public, probabil cu scopul de a denigra manualele.
Să știți că problema manualelor e volumul de informație neperiată. Da, ele ar trebui revizuite, îmbunătățile, dar să nu o luăm acum pe câmpii, în loc să facem ce trebuie. Autori contemporani au mai fost luați în calcul și să știți că îi mai găsim prin manuale. În plus, există liste de lecturi, iar dacă ești un profesor care îi insufli copilului dragul de carte și de a citi e cel mai mare câștig, nu trebuie să fie neapărat în manuale toate textele interesante.
Dar să trâmbițezi că vai, nu e Cărtărescu în manuale, nu e doar ipocrizie e și prostie (mă scuzați pentru opinia personală)! Și aici nu e deloc vina domnului autor, că nu dânsul a venit cu astfel de ipoteze, din contră mi s-a părut că într-un mod delicat chiar s-a amuzat de posibilitate. Probabil și de cei care din neștiință (dacă nu or avea de fapt alte interese) scriu despre așa grozăvie.
În primul rând, îi sfătuiesc pe toți tinerii care se apucă de citit, să nu înceapă lecturile direct cu Cărtărescu, să-i citească operele după ce au deja câteva sute de cărți la activ.
Cărțile sale, după umila mea părere de cititoare amatoare, necesită o maturitate, o răbdare a cititorului, o putere de înțelegere și de imaginație, pentru a putea fi digerate cum trebuie. Altfel, iei cartea și o azvârli cât colo, zicând: ce aberații, ce delir.
În al doilea rând, deștepții care vin cu ideea de a băga operele lui Cărtărescu în manualele elevilor de 15-18 ani nu au citit în viața lor o carte de-a lui! Eu zic că nu sunt cărți pentru minori.
Cred că trebuie să ai 18+ dar mai mult decât atât, să ai o maturitate care se dobândește în ani de zile de viață de adult. Tot după insignifianta mea părere poți înțelege cu adevărat măcar parțial cărțile lui Cărtărescu după vârsta de 25 de ani.
Vă mulțumesc pentru oportunitatea de a-mi spune și eu opinia personală, las cu această ocazie o pagină din Orbitor, operă de Cărtărescu, care a primit prestigiosul premiu pentru cea mai bună carte, la Târgul de la Leipzig 2015 (Leipziger Buchpreis zur Europaischen Verstandigung).
L.U.
{loadmoduleid 242}