Sunt profesor de câțiva ani de zile, dar tot debutant îmi place să mă numesc, fiindcă mai am multe de învățat, iar anul trecut am avut una din clase cu copii foarte inimoși, de clasa a VIII-a.
Diriginta lor a fost o doamnă aproape de pensie, căreia i se citește dezgustul de a veni la școală pe față, în pauze sau când vrea să intre la oră. Doamna vine doar pentru bani, după cum a și afirmat: “Dacă nu aveam aproape 9.000 lei la școală, nici nu mai veneam!”. Are multe ore peste medie, aproape încă o jumătate de catedră, poate de aceea e și plictisită/ obosită.
De aici începe povestea pe care vreau să v-o relatez: câțiva copii din acea clasă, care sunt acum clasa a IX-a, au venit zilele trecute să viziteze școala și foștii profesori. Copiii intrau din clasă în clasă, iar doamna avea ora la clasa vecină cu sala de clasă unde aveam eu ora. Copiii au venit cu lacrimi în ochi, i-am luat în brațe și i-am întrebat ce s-a întâmplat. De-abia s-au bâjbâit: ”Doamna dirigintă ne-a dat afară fiindcă i-am deranjat ora! A spus cum să îndrăznim să facem așa ceva!”.
I-am calmat, am discutat cu ei despre viața de liceu, ca să uite despre această întâmplare.
În pauză, această doamnă profesoară a continuat și în cancelarie: ”Eu nu înțeleg de ce primim noi foști elevi aici! Vin peste noi în clase, ne deranjează! Au tupeu, nu glumă!.”
Nu am mai zis nimic, fiindcă oricum nu o scoți la capăt cu doamna…
Dar nu înțeleg cu ce a deranjat-o atât de tare acești elevi, mai ales că erau foști elevi ai școlii și doamna luase bani de dirigenție 4 ani, de pe urma lor!
Ce inimă o fi având?!
Anonim
{loadmoduleid 242}