Informațiile au fost publicate de Liviu Mihaiu pe pagina sa de facebook și sunt cu atât mai interesante cu cât dezvlăluie modul în care un elev era evaluat în România, în anul 1940, la sat.
Se pare că atenția acordată profilului psihologic, situației sociale și stării emoționale era mult mai însemnată decât în prezent. Cu resursele clasice de atunci, cadrele didactice evaluau fiecare copil într-un mod complex, tinând cont de toate detaliile vieții sale în formarea educației.
Iată ce spune Liviu Mihaiu:
,,Am găsit un document colosal într-un ziar al satului Sonă (satul pictat de maestrul Câlția).
Este o foaie matricolă a unei eleve de clasa a 7-a în anul școlar 1939-1940.
Ce se notează în aceasta și cum:
– Starea socială a copilului, dacă i-a murit vreun frate, cu câți doarme în cameră sau în pat, cum îi este somnul și alimentația, ce preocupări extra școlare are, și ce profesie i s-ar potrivi.
– Care este profilul psihologic al elevei… iată cu ce rubrici: intelect (inteligență, atenția, memoria, imaginația): temperament (viteză de reacție, sensibilitatea, puterea de muncă, sârguință, voioșia): personaliate și caracter (neinfluentabilitatea, sociabilitatea, camaraderia, onestitatea, bunătatea, simțul dreptății, spiritul de conducător, starea sufletească).
–Situația școlară împărțită în categorii (educația sănătății, educația minții, educația artistică, educația moral-religioasă) care se notează individual sau că grupe de cunostiințe.
Este incredibil cum în acest SAT, în 1940, în România,se evalua un elev cu atâta complexitate și atenție la el că întreg.”