Expertul în educație Mihai Maci a făcut câteva declarații pe această temă, publicate de Adevărul: ,,Copiii sunt cei mai dependenți de noile tehnologii. Și asta corespunde cumva naturii lor și anume asocierea dintre imagine, text și sunet pe care o oferă device-urile la ora actuală. Faptul de a citi și doar asta – semnele scrise fiind deja o formă de abstracție, te solicită foarte mult.Pentru că atunci când citești un text care este doar scris, tot ceea ce ține de reprezentare, de imagine, de mișcare trebuie să imaginezi tu. Deci, lectura deja este o formă de abstracție și în acest sens este și o formă de disciplină. Dar noi nu știm cât citesc elevii cu vârste între 6 și 10 ani, mă refer la text scris. Nu avem o măsurătoare să ne putem raporta la ea”.
,,Un lucru este cert”, mai spune Mihai Maci, ,,manualele școlare sunt foarte mult rămase în urmă. Ele propun tot felul de texte care funcționau în alte vremuri. Senzația mea este că texte cu Domnul Trandafir sau de Calistrat Hogaș nu le spun nimic, nu mai înseamnă nimic pentru elevii de azi. Nu e neapărat un lucru rău.
Dacă stăm să judecăm, imaginarul acesta al poveștilor pentru copii s-a modificat destul de vertiginos. Poveștile până la urmă sunt, toate, recente – Frații Grimm sunt de la începutul secolului XIX, Ispirescu este de la începutul secolului XX, Creangă, din secolul XIX. Asta nu înseamnă că poveștile acelea nu circulau și înainte. Noi le cunoaștem în forma culeasă. Deci, n-ar trebui să ne speriem că copiii noștri nu mai știu lucruri clasice. La nivelul poveștii, clasicismul se redefinește mereu, la nivelul fiecărei generații care ambalează în felul ei miturile ancestrale. A se vedea succesul pe care l-a avut Harry Potter la generația copiilor care au acum 20 de ani”, subliniază Mihai Maci.
Perspectivele pot fi schimbate. Dar pe aceasta ai nevoie să știi la sfârșit – adică atunci când dai examenele – ce măsori. „Și, în al doilea rând, trebuie să le lași profesorilor, să încurajezi o anumită libertate de gândire care să le permită să se miște în interiorul acestor opere. Or, la noi, aceste lucruri sunt total excluse. De ce? Pentru că la noi examenele sunt pur formale și elevul trebuie să reproducă niște stereotipuri, indiferent de ceea ce faci la clasă. Profesorii sunt ținuți în frâu să predea comentarii. Sunt foarte departe de a revizita literatura română. Eu cred că la tânăra generație Bleher ar fi prins foarte bine cu tema corporalității, a corpului imobilizat, a corpului care suferă și pătimește. În altă generație poate, fetița asta evreică de la Oradea, care a murit la Auschwitz, Eva Heyman, cu jurnalul ei. Ar fi prins teribil”, este de părere expertul.
Românii ocupă ultimul loc în Europa la consumul de carte. O statistică din 2019 a Eurostat arăta că 95% dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an. Piața cumpărătorilor de carte este de 1,3 milioane de persoane, multe dintre volumele achiziționate fiind cărți de școală.