Educatie Prin Lectura
Miercuri, 18 noiembrie 2026
Înapoi la știri
Publicat 27 ianuarie 2025, 21:34 De Redacția 2 min de citit

Am izvorât în conștiința voastră printr-o frântură de realitate, să vă amintesc că ura naște monștri

E 1935, privesc printr-o crăpătură de geam străzile pustii ale Amsterdamului. E ciudat, orașul tot pare că a amorțit. De ce mama și tata sunt speriați? I-am întrebat și au zis ceva de război. Dar nu e așa, simt că e ceva mai rău, de parcă strigoii împânzesc canalele și iau la ciobit fiecare cărămidă de pe pereții anexei în care pare că mai mult ne ascundem decât să trăim.

Cel mai rău e seara când ne rugăm, o facem în șoaptă, abia atingem buzele. Mă uit la mama și are lacrimile înnodate în barbă, în pumn își ține strânsă steaua, o are de la străbunii ei.

Îmi e frică, dar nu o arăt. Tata spune că băieții curajoși vor reuși. Parcă toți am ști ce se întâmplă, dar ne e teamă să vorbim.
Pun capul pe pernă, am senzația că n-am să mă trezesc.

Și dintr-o dată, devin una cu patul. Aud împușcături, miroase a ars. Dar nu simt nimic. Trec printre arcurile saltelei. Se face enorm de cald, aud oamenii țipând, de parcă ne-ar fi teleportat cineva pe toți într-un cuptor încins.

Pare că sunt blocat, blocat între două perioade. Cea în care am murit sau doar visez, ghinionul unei halucinații permanente din care nu știu când mă voi trezi.

Măcar am izvorât în conștiința voastră printr-o frântură de realitate, să vă amintesc că ura naște monștri, că datorită lor n-am putut să văd cum e „să crești mare”.

Nu uitați, vă rog.
Nu aveți voie.
Nu puteți.
Nu vă permiteți.
Fühler-ul nu-i o persoană, ci un microb ce crește în cei ce se cred superiori.

Prof. Petruț Rizea

Mai multe din Cuvinte