În acest an școlar, am ales să părăsesc Școala Nana și, în același timp, sistemul preuniversitar de stat. Este o experiență pe care o prețuiesc și în care m-am implicat cu toată dragostea. Mi-am dedicat fiecare strop de energie și am încercat să le ofer copiilor o altă viziune, distrugând tiparele. Am dat ce a fost mai bun din mine elevilor mei, primind înzecit din partea lor, și asta mi-a fost cea mai mare mulțumire. Chiar și așa, m-am izbit de un sistem putred, politizat, lipsit de viziune.
Încă din prima zi, am fost întâmpinat de conducere cu țipete, amenințări și reproșuri.
Acest lucru s-a perpetuat un an de zile. Încetul cu încetul, simțeam cum colegilor le era teamă să-mi vorbească, știind că dacă vor face asta, vor fi apostrofați. Nu m-am ferit să vorbesc și am încercat să rezolv unele probleme ale școlii. Un an întreg, la toate ședințele consiliului profesoral, conducerea nu a reușit să ne ofere propria-i viziune referitoare la dezvoltarea școlii.
De fiecare dată, părea că asistăm la o improvizație în care eu sau domnul de matematică eram arătați cu degetul. Noi făceam totul greșit și nu respectam „directivele”. Cu toate acestea, copiii ne respectau orele și se implicau în activitățile de la clasă.
La Nana, am descoperit că lucrurile erau făcute doar pentru a fi făcute, iar copiii erau considerați o cantitate neglijabilă. Nevoile sau problemele lor nu erau importante. Teoria conducerii era următoarea: profesorii sunt șefii, iar copiii/ părinții trebuie să facă ce le spunem noi. O prostie, din punctul meu de vedere.
Nu suntem profesori pentru a fi „șefi”, meseria de profesor nu se rezumă la autoritate. Inițial, nu am vrut să plec din școala Nana, intenționând să merg la titularizare, să dau examenul pentru a doua oară (de mult timp, orele de română de la Nana sunt scoase la concurs, profesorul trebuind să dea examen anual, postul fiind distribuit pe perioadă determinată), dar am realizat că răzbunările începeau să se reverse și asupra copiilor, doar pentru că aceștia deveneau apropiați de mine.
Astfel, am decis să mă retrag. E mai bine așa. Nu mă voi opri să lupt pentru comuna Nana și voi continua să le fiu aproape copiilor din localitate, chiar dacă nu le mai sunt profesor. Plec cu un gust amar și mă enervează gândul că la mijloc este viitorul unor copii care trebuie să îndure dezastrul produs de politizarea sistemului de învățământ…
Profesor Alex Brincoveanu Șagă
Iată mesajul unui părinte:
,,Se știe destul de limpede cum a fost numită conducerea scolii: 2 consilieri servanți, 2-3 profesori slujitori și gata nota. De la nota 2, s-a ajuns într-o lună la nota 8. Contracandidatul era de formă acolo… putea ști de nota 200, căci prietenii d-nei Director și slugile domnului Primar tot sub nota 7 îi dădeau.
Să mai amintesc că d-na Director este urmărită penal de vreo 9 ani pentru CONSTITUIRE DE GRUP INFRACȚIONAL ORGANIZAT, în frunte cu domnul PRIMAR și actuali sau foști angajati ai primăriei?
Să vă mai spun că postul de profesor de limba română nu este dat titularizabil? E mai simplu așa…de ce să ai un profesor calificat pe post când poți avea un suplinitor? Nu se știe niciodată când te va evalua pentru postul de director.
Să mai completez cu faptul ca același Director nu știu dacă a fost la jumătate din orele de la clasă, iar copiii clar au de suferit?
Că urlă…țipă…amenință? Asta se știe.
C-avem o legislație cel puțin dubioasă, asta știm. Cum naiba se poate ca secretarul școlii, fiind și consilier comunal, să evalueze viitorul Director al scolii? Cum naiba subalternul îi poate da notă viitorului șef?
Unde e interesul pentru copii în toată goana asta după putere?
Cât de nebuni să fim să alungăm practic singurul om al satului care are pregătirea necesară și vrea să ajute și să contribuie la educația copiilor din localitate?
Aproape toți care au fost mai răsăriți au plecat și s-au realizat în diferite domenii. Avem doctori..ofițeri..IT iști.. etc, dar ei au ales să trăiască în alte locuri. Dar când vine cineva cu un mare potențial intelectual și își dorește să se implice, este forțat să plece.
Băiatul meu încă e la școala noastră și spun ,,noastră” pentru că e a noastră, nu a doamnei director, iar în 4 ani de gimnaziu a avut cel puțin 3 profesori de limba română.
Știți cum arată profilul unui profesor în viziunea d nei Director: manevrabil și atât.
Mult succes Alex și îmi pare extrem de rau pentru că nu mai predai în școala noastră (nu a doamnei D.).”
{loadmoduleid 242}