„Poem sindical pentru profesorii care n-au uitat”
În cancelarii se-aude tăcerea legii,
care promite și uită.
Voucherele didactice — doar vorbe,
Cele de vacanță — pierdute între comisii și tabele.
Într-un județ s-au dat, în altul se „așteaptă”.
Una la Buzău, alta la Bacău —
Așa se aplică legea azi:
după interes, nu după dreptate.
Ore-n plus, degrevări tăiate,
salarii oprite în loc,
iar speranța profesorului
ajunge hârtie reciclată.
De doi ani tot ni se spune
„mai așteptați puțin”,
dar cuvântul dat s-a stins
ca un chibrit ud într-o sală goală.
Mai grav e când cei trimiși să ne apere
au uitat cui datorează glasul.
Au promis luptă,
dar au semnat tăcerea.
Au chemat la unitate,
dar au vândut credința pentru imagine.
Și iată, în halul în care s-a ajuns,
vacanța — un drept câștigat —
devine decor de protest,
iar profesorii, momeală pentru lideri fără cuvânt.
Noi nu vrem compensații din vorbe,
nici vouchere imaginare.
Vrem legea respectată,
egală pentru toți — și la Buzău, și la Bacău.
Pe 29 octombrie,
nu mergem pentru lozinci,
ci pentru demnitate.
Pentru flacăra unei meserii
care nu se stinge nici în bezna guvernării.
Nu mai vrem conducători care se aprind repede și se sting rușinos.
Vrem lumină curată — din mâinile celor care muncesc cu adevărat.