În România, a respecta legea și a fi corect înseamnă a fi discriminat, supus la presiuni morale și hărțuiri


Am vrut să demonstrez că și prin muncă și corectitudine se poate face ceva, nu neapărat pe sistemul de recomandări, pile politice sau de rudenie, deși sunt finul unei celebre familii din Pitești la care oricum dacă aș fi apelat să mă ajute, poate nici de un sfat practic, ca de la nași la fini, nu cred că aveam parte din experiența acumulată.
Explicația există, de 15 ani sunt marginalizat pe chestiune de nume, fiind asociat cu un unchi de gradul 3, fost consilier al primarului Piteștiului Tudor Pendiuc și unul dintre martorii principali în dosarul Publitrans.
Deși tatăl meu a fost contabil șef la Automobile Dacia, persoane rău intenționate pentru a-i face pe plac fostului primar care la acel moment făcea parte din același partid ca și mine și ruda mea, au mers așa de departe spunându-i că sunt chiar fiul acelui unchi. Se pare că în România a respecta legea și a fi corect înseamnă a fi asociat, discriminat, supus la presiuni morale și hărțuiri.
Pe acest criteriu, în 2010 deși eram atestat la Ministerul Culturii și Cultelor, am fost restructurat abuziv după 9 ani de muncă, 2 secții ale sportului făcute la Muzeu, 4 cărți editate.
Ulterior am fost transferat la o regie unde am fost practic pus să fiu un salahor, nici birou nu am avut în multe etape ale derulării contractului, etc, pentru ca într-un final să fiu abuziv eliminat din schemă la pachet cu alte 3 persoane. Justiția mi-a dat câștig de cauză definitiv în această speță, dar directorul respectiv nu a respectat hotărârea instanței de a mă reintegra pe postul și în locul unde fusesem angajat.
În actualul domeniu unde activez de 3 ori am fost dezavantajat la examenul de titularizare, unde după contestație notă mi-a fost scăzută, în timp ce la alții a crescut cu 2 sau chiar 3 puncte, cum se spune în popor de la drojdia pusă în pâine probabil.
Am scris acest articol pentru a arăta ticalosenia, răutatea și perfidia unor oameni care nu se sfiesc să se răzbune pe niște oameni care nu le-au făcut niciun rău, ba din contră, pentru ca lumea să vadă adevărata față și „omenie” a lor.
Anonim
{loadmoduleid 242}
Mai multe din Vocea profesorului

Elevii plictisiți de școală sau captivi într-o lume care îi grăbește?

Când profesia de profesor își pierde sensul
