Sunt o profesoară tânără, intrată în sistem de doar 2 ani. Mărturisesc că înainte să încep să lucrez nu mi-aș fi imaginat cât de învechit și prăfuit se simte sistemul, când te afli în miezul său. Eu nu am trăit pe vremea comunismului, dar parcă tot ce am citit a prins viață în diverse situații.
Public se vorbește despre table digitale, catalog electronic, tablete și videoproiectoare, dar în realitate plimbăm procesele verbale la fiecare pas, DREPT CARE, aș spune că avem un ,,sistem de educație al procesului verbal”, lucru care personal mi-a generat multe procese de conștiință și mă gândesc încă dacă să rămân în această buclă a timpului sau mai bine caut un job într-o corporație în următorul an școlar.
La ședințele de consiliu profesoral, o colegă stă și scrie de mână un proces verbal cu tot ce se discută. Evident discuția are loc în ritm de melc, să apuce colega să scrie. Auzi musca zburând și bătaia ceasului cu cuc de pe perete, așa pauze lungi și tăcute se fac între subiectele de discuție. Directoarea îi dictează cu formulări din ,,1900 toamna”, expresii standard pentru procesele verbale. Exerciții de căscat…. Îmi vine să strig câteodată ,,Hai tovarășe, să continuăm!” La final, stăm toți, nu pleacă nimeni până ultima frază nu a fost scrisă, apoi se formează un șir indian să stăm să semnăm.
Registrul are și anexele proceselor-verbale (rapoarte, programe, informări, tabele, liste, solicitări, memorii, sesizări etc.), numerotate, semnate şi îndosariate pentru fiecare şedinţă. E-heiii, multă mină de pix consumată într-un timp care ar putea fi folosit mult mai eficient.
Am mers la consfătuiri, un fel de șezătoare cu profesori și directori de materii conexe de la mai multe școli din aceeași zonă, la care vin și inspectori școlari. Cu tot tacâmul: proces verbal, semnat de toți participanții. Ceva extraordinar de plictisitor, în care, deși anumiți profesori prezintă niște activități, o fac într-un timp scurt. În restul, ascultăm inspectorul cum se dă în spectacol (spun asta pentru că după părerea mea chiar nu am auzit nimic interesant) și vedem cum este ,,periat” de aplaudaci din jurul său, într-un mod grețos, chiar libidinos. Era și o metodistă care arăta exact ca Dalida din Las Fierbinți roind cu cafeluța pe lângă inspectorul mai mic cu un cap decât ea. Dar când interacționa cu noi, profesorii, era plină de ,,aere”. Nu doar comportamentul ci și vestimentația erau parcă rupte din epoca de aur. A apărut la aceste consfătuiri și primarul localității unde se afla școala gazdă, care ne-a ținut ditamai discursul cu lucruri care nu aveau nimic de-a face cu școala și activitatea noastră, iar la final a fost aplaudat!
În Săptămâna Altfel am făcut lecții cu invitați la clasă și un atelier de olărit, dă-i cu procese verbale! De data aceasta semnate de fiecare elev în parte, care a participat. La prima oră, am zis că le fac după, neștiind ce mă așteaptă. Am ajuns să alerg cu procesul verbal după fiecare copil în recreație să-mi semneze. La următoarele, le-am dat să semneze în timpul orei, deși 15 minute s-a pierdut cu procesele verbale, în dezavantajul copiilor.
Am reușit să primesc o sponsorizare, mai exact 30 de seturi de ghiozdane echipate cu rechizite. Produsele au intrat cu proces verbal, apoi nu a fost suficient să fac o listă cu toți copiii care au primit, mi s-au cerut procesele verbale pentru fiecare copil în parte!
Am avut două inspecții, la ambele a trebuit să fac procese verbale cu toți elevii care au participat.
Și tot așa, de-asta spun ,,sistemul proceselor verbale”…. Bine-ar fi ca înainte să vorbim de digitalizarea predării și învățării, să se mai primenească sistemul de procedurile comuniste, așa o fi și prin alte țări?!
Laura Eremia
{loadmoduleid 242}