Citind despre diferențele de notare înainte și după contestație, de la examenele de Evaluare Națională și Bacalaureat, mi-am amintit de o întâmplare pe care am trăit-o acum câțiva anișori, în cancelarie.
Eram încă la început, în anul al doilea de carieră didactică și predam la o școală gimnazială.
Cancelaria profesoarelor (că eram numai femei) era comună cu cea a învățătoarelor. La un moment dat, o învățătoare a rugat-o pe o colegă profesoară, cu o vastă experiență, care era atunci și șefa mea de comisie metodică, să corecteze 7 lucrări, să zicem doamna B. Erau lucrări ale unor elevi de clasa a III-a și de clasa a IV-a, susținute pentru olimpiadă – faza pe școală. Învățătoarea le corectase deja, dar dorea să vadă și părerea unui specialist de la gimnaziu în materia respectivă, pentru a alege cine va reprezenta școala la olimpiadă, faza pe județ.
Doamna B a luat lucrările, le-a corectat după barem, notând totul într-un tabel, apoi m-a implicat și pe mine în chestia asta, rugându-mă să le corectez și eu. Era interesant să comparăm notele, în plus, doamna B a pus problema că mă ajută și pe mine în carieră o asemenea experiență. Le-am corectat, tot după barem și am notat notele într-un tabel.
Apoi m-am întrunit cu doamna B la o discuție pe tema notelor. Și am avut un șoc să vedem că între notele mele și notele ei erau diferențe extraordinar de mari, uneori de 3-4 puncte. În general, notele mele erau mai mari și notele doamnei erau mult mai mici.
Am luat o lucrare la întâmplare, care mi se păruse destul de complexă, îngrijită, care îndeplinea și cerințele din barem și pe care o notasem cu 9,50. Doamna B o notase doar cu 6,50. Mi-a explicat că îi lipseau niște chichițe trecute în barem. Când punea problema așa, avea sens. Dar la final, când priveai lucrarea, nu avea cum să fie o lucrare de 6.50, pur și simplu. Era o lucrare muncită, cu o notă personală puternică, multă informație relevantă puternic structurată, avea grafice și desene. Când o priveai strict din prisma baremului, dacă te limitai la tot ce era acolo scris, da, puteai justifica cu greu și acel 6,50.
Cum și eu mi-am susținut notele acordate, până la urmă, doamna B a făcut media între cele două note (cea acordată de mine și cea acordată de dânsa) pentru fiecare lucrare și a invitat-o pe învățătoare să discute rezultatele.
Dar ce să vezi…notele rezultate, erau mult diferite de cele date de învățătoare, pentru aceleași lucrări! Cu alte cuvinte, era o listă de copii care ar fi trebuit să reprezinte școala după notele doamnei B și o listă complet diferită după notele învățătoarei.
A urmat o dispută între ele, doamna B acuzând-o pe învățătoare că se lasă influențată de rezultatele copiilor în general, în notarea lucrărilor și că la olimpiadă acest detaliu nu va mai conta. Doar lucrarea!
Învățătoarea nu a cedat și a ales ce elevi a dorit, pentru a reprezenta școala la faza pe județ. Au mers patru elevi, toți premianți. Doi au luat note foarte mari, unul a fost al doilea pe județ. Doi au luat note mici, mult mai mici decât rezultatele lor școlare în general.
În gândul meu, am zis că și la corectarea lucrărilor de la olimpiada pe județ s-a întâmplat fix ca între mine și doamna B.
Pentru mine a fost într-adevăr o experiență! Îmi învăț mereu elevii să fie creativi, să iasă din tipare dar în paralel să fie foarte atenți la cerințe. la final să ia încă o dată la verificat lucrarea, să vadă dacă toate cerințele de la fiecare subiect în parte au fost bifate. Ca să răspundă tuturor ,,viziunilor” și celor mai moderne și celor mai învechite și celor mai largi și celor mai limitate, pe care le-ar putea avea cei care corectează.
Chiar și așa, există încă un grad mare de interpretabilitate. Ai nevoie și de puțin noroc.
Mi-am amintit de această întâmplare și am dorit să o împărtășesc, vă mulțumesc pentru oportunitate.
Carina G.
{loadmoduleid 242}