Într-un regat îndepărtat, pe care nici măcar GPS-ul nu-l poate găsi, tronează o conducere școlară așa de „competentă” că ai crede că și-au făcut doctoratul în jonglerii de cuvinte goale și complimente servite fierbinți, la pachet cu pupături pe obraz. La cârma acestui Titanic educațional stă nimeni altul decât Inspectorul Șef, cunoscut sub numele de Don Juan al Cancelariei, sau, cum îi spun apropiații, Măestrul Șotronului între birouri și amante.

Acest inspector, un om care știe să treacă de la discuțiile despre educație la subiecte „mai intime” fără să clipească, e faimos pentru abilitatea sa de a semna documente doar între două întâlniri „neoficiale” cu angajatele instituției. Aparent, el crede că reformarea sistemului școlar începe cu un pahar de vin și se termină la restaurantul din colț, acolo unde se nasc „mărețele” sale idei.

Don Juan nu este singur în această bătălie împotriva bunului simț. Pe lângă el se află o întreagă echipă de linguși imperiali, oameni care au dus arta plecăciunii la nivel de sport olimpic. Aceștia sunt atât de dedicați, încât dacă inspectorul ar cere o poezie de dragoste în mijlocul unei ședințe, ar ieși rapid un sonet despre cât de magnific este să-i privești cravata.

În timp ce elevii își fac griji pentru teste și examene, Don Juan are alte priorități. De exemplu, care dintre angajate să fie promovată pe baza criteriului „esteticii uniforme”? Desigur, Doamna Fusta-Scurtă, cea care are o carieră strălucitoare în ținută și un CV subțire, dar compensează prin râsete cristaline și cafea perfectă. Doamna Fusta-Scurtă își câștigă locul nu prin competență, ci prin participarea la conferințe... la shopping.

În această mare orgie birocratică, dosarele cu „Educație” stau într-un colț prăfuit, îngropate sub documente mult mai importante, cum ar fi: „cum să te asiguri că ți se pupă inelul” și „cele mai bune locații pentru întâlniri de afaceri... personale”. Strategia de reformare a educației? Ah, da, aceea este o idee vagă ce vine, probabil, la pachet cu următorul cappuccino.

Dacă ți-ai putea imagina o întâlnire a acestei echipe de conducere, ar fi ca o piesă proastă de teatru: Don Juan în rolul principal, aruncând ochiade, Doamna Fusta-Scurtă jonglând cu fișiere Excel (desigur, fără să le deschidă), iar în jurul lor, restul echipei, făcând plecăciuni atât de adânci, încât riști să crezi că fac stretching de dimineață.

În concluzie, ce învață elevii noștri din acest mare spectacol? Poate că nu chiar atât de multe despre matematică sau istorie, dar cu siguranță primesc o lecție valoroasă despre „cum să supraviețuiești într-un sistem în care hârtiile sunt importante doar dacă ajung pe biroul potrivit”. O lecție pe care nimeni nu ar trebui s-o uite... dacă inspectoratul ar fi o poveste adevărată și nu o glumă proastă cu final deschis.

Anonim

Mesajul de mai sus a fost transmis pe adresa redacției, pentru rubrica ,,Vocea Profesorului" sau pentru rubrica ,,Vocea Părintelui" și a fost publicat ca atare, reprezentând opinia personală a autorului. Redacția noastră nu-și asumă informațiile prezentate în mesajele publicate la această rubrică, pe care nu are posibilitatea de a le verifica. Oferim oportunitatea oricărui cadru didactic și oricărui părinte să se exprime liber, să publice o opinie, să povestească o experiență personală sau să semnaleze o situație, scriind la adresa de e-mail  Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. și specificând dacă dorește să semneze materialul, sau acesta să fie publicat sub anonimat. Vă mulțumim tuturor pentru implicare!