Să spunem mămica Popescu, face grup de discuții, unde toate mămicile vorbesc, dezbat sau doar citesc, participând pasiv. Mămica Popescu are personalitate puternică, așa că le influențează foarte tare pe celelalte mămici care în general sunt de acord cu tot ceea ce propune, explică sau inițiază.
Mămicile o copiază și în atitudine, nu toate, mai sunt câteva dar în minoritate și care în general tac, își văd de treaba lor și se supun majorității, pentru că nu e deloc plăcut să intri ,,în gura" mămicii Popescu.
Până aici v-am explicat profilul. Acum să trec la subiect.
Dacă mămica Popescu este chemată la școală la discuție, unde la un birou în particular și cu o cafea în față, îi explic în cel mai frumos și civilizat mod posibil ce probleme de comportament are fiul dânsei care nu țin de nimic altceva decât de lipsa celor 7 ani de-acasă și îi semnalez că trebuie să găsim soluții împreună, mămica Popescu se supără pe mine, pe școală, pe viață! Numai pe fiul său nu. Pe cale de consecință sunt desființată pe grup pe criterii de incompetență și lipsă de empatie față de micul poznaș.
Dacă închid ochii la obrăzniciile fiului în limita posibilităților, de greața de a da piept iar cu mama, iau cât pot măsuri să-i protejez pe ceilalalți, dar una dintre celelalte mămici o abordează direct pe mămica Popescu și-i spune: doamnă, fiul dvs a făcut și a dres în clasă. Ce credeți? Mămica Popescu se supără tot pe mine și pe școală, că nu am informat-o. Evident, mai puțin pe copil, care nu greșește niciodată cu nimic, că e copil. Iar ajuns motiv de discuții aprinse pe grup.
Acum înmulțiți pe mămica Popescu cu 3, cu 4, poate chiar cu 10. Această atitudine s-a dezvoltat foarte mult în ulțimii ani și eu ca profesoară și dirigintă simt că nu am cu cine să colaborez.
Mămica Popescu se supără indiferent ce atitudine am și consideră că întreaga responsabilitate pentru educația copilului aparține școlii și profesorilor! Cum să fie copilul ei altfel, dacă acasă tot ce aude este negativ despre dirigintă și școală?
Îmi este dor de tipul de părinte de altădată și nu vreau să par nostalgică după vremuri apuse, mă refer la părintele responsabil, amabil, cu care te înțelegeai din priviri și colaborai pentru binele elevului.
Foarte dificil să fii părinte în ziua de azi, înțeleg, dar și să fii profesor! Ori educația fără implicarea familiei e un deziderat inutil.
Mi-aș dori ca fiecare părinte să privească relația cu școala și cu noi profesorii, cu mai multă responsabilitate și înțelepciune, multe probleme s-ar rezolva.
Vă doresc răbdare și succes tuturor!
Ana-Maria D.
Mesajul de mai sus a fost transmis pe adresa redacției, pentru rubrica ,,Vocea Profesorului" sau pentru rubrica ,,Vocea Părintelui" și a fost publicat ca atare, reprezentând opinia personală a autorului. Redacția noastră nu-și asumă informațiile prezentate în mesajele publicate la această rubrică, pe care nu are posibilitatea de a le verifica. Oferim oportunitatea oricărui cadru didactic și oricărui părinte să se exprime liber, să publice o opinie, să povestească o experiență personală sau să semnaleze o situație, scriind la adresa de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. și specificând dacă dorește să semneze materialul, sau acesta să fie publicat sub anonimat. Vă mulțumim tuturor pentru implicare!