Pentru toți acești oameni care ne arată cu degetul că de ce nu suntem zen de ajuns și de ce nu vorbim frumos cu elevii, fără să țipăm și de ce nu suntem un buchețel de empatie și zâmbete, am o invitație, în realitate!
În realitate, cine zice că nu țipă, cam minte! Or fi și excepții, nu neg asta. Dar mă refer la majoritatea școlilor. Eu sunt profesor în mediul rural și predau la gimnaziu. Țip la fiecare clasă, ca să mă aud. Dacă aș vorbi normal, nu aș acoperi zgomotul de fond. Elevii au tendința de a vorbi între ei, nu mai sunt atenți și credeți-mă că singura modalitate e să țip. Nu la ei ca persoane. Dar țip ca să fiu auzit. Altfel aș vorbi singur, ar fi ca și cum nu aș exista în clasă.
Copilașii ăștia nu au nicio jenă să asculte manele, să vorbească urât, vin îmbrăcați ca Giani din Las Fierbinți, mestecă gumă și au o frumusețe de jargon despre școală și profesori.
Singurul motiv pentru care se abțin în preajma mea e că ridic tonul, sunt bărbat și se simt puțin intimidați. Colegele mele nu se bucură de aceleași avantaje. De multe ori intră în cancelarie plângând.
Profesoara de română s-a așezat pe scaun unde ei storseseră buretele de la tablă cu apă cu cretă și oțet, mirosea a pisică plouată. Femeia s-a așezat cu fusta și s-a ales cu ditamai pata în dreptul fundului. Apoi a fost ținta glumelor.
Altă colegă a găsit o gumă în păr, nu-și explică cum i-au plasat-o, nu i-a văzut, nu i-a auzit, probabil cel scos la tablă s-a ocupat. Și-a tăiat o șuviță ca să scape.
Miros a băutură și a țigări, sunt apărați de părinți orice ar face și învățați să fie obraznici. Cu asta ne confruntăm noi! La țară nu mai e cum se știa. Oamenii nu se mai ocupă cu agricultura, nu mai sunt pâinea lui Dumnezeu. Pe aici au toți mașini că și-au vândut terenurile din moși strămoși, ascultă tare manele și legume cumpără de la supermarketul din sat.
Copiii lor cum să crească? Sparg semințe și-i doare în bască de școală.
Ce să faci, sunt niște bieți copilași. Or fi, dar nu în toate școlile! În majoritatea, mai ales de la țară, nu sunt. Norocoși cei care lucrează la oraș în școli mai bune, bravo lor că au prins locuri!
Eu mi-aș dori un singur lucru. Să ia decizii doar cei care au lucrat minim 5 ani în școli și care au văzut ce înseamnă. După aceea, mai vorbim!
Aurelian
Mesajul de mai sus a fost transmis pe adresa redacției, pentru rubrica ,,Vocea Profesorului" sau pentru rubrica ,,Vocea Părintelui" și a fost publicat ca atare, reprezentând opinia personală a autorului. Redacția noastră nu-și asumă informațiile prezentate în mesajele publicate la această rubrică, pe care nu are posibilitatea de a le verifica. Oferim oportunitatea oricărui cadru didactic și oricărui părinte să se exprime liber, să publice o opinie, să povestească o experiență personală sau să semnaleze o situație, scriind la adresa de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. și specificând dacă dorește să semneze materialul, sau acesta să fie publicat sub anonimat. Vă mulțumim tuturor pentru implicare!