Fotografie generică
Sunt profesoară de matematică și am fost dirigintă la clasa a VIII-a. Seria mea a intrat în vacanță Vineri, iar săptămâna trecută am marcat finalul anului școlar. Fiindcă s-au petrecut evenimente senzaționale, cu totul ieșite din comun, aș vrea să le povestesc, să afle toată lumea!

Clasa noastră nu a avut grup separat de whatsapp al părinților, binecunoscutul grup ,,fără doamna dirigintă". A avut unul singur, cu mine în el. Nu au existat vreodată mesaje scrise la 1 noaptea, nici certuri sau excluderi din grup.

Fiind finalul anului școlar și nu unul oarecare, ce credeți?! Nicio mămică nu a presat ceilalți părinți să strângă bani pentru cadoul dirigintei. Organizarea Ultimului Clopoțel a avut loc pe grup, fiecare contribuind cu ce se poate, fără a se vântura vreo sumă, fără să se simtă cineva obligat să-și rupă de la gură ca să dea vreun ban. Facem cu ce avem, așa a fost deviza, până la urmă vom fi împreună, e tot ce contează. Un tătic care e fotograf de meserie a asigurat serviciile foto-video, o mămică a asigurat decorul, având firmă de decorațiuni și tot așa (le-a făcut o reală plăcere să se implice, atât cât au putut), am încropit cel mai minunat eveniment desfășurat în sala de clasă. 

Au fost discursuri emoționante, am plâns și am râs cu toții, am simțit că plutesc în afecțiune și că toți copiii mei emană iubire și nostalgie deja, pentru anii petrecuți împreună. Ne-am îmbrățișat... Am primit flori, desigur (cine a vrut a luat, cine nu a vrut nu a luat), majoritatea fiind fire simple de floare. Și am primit multe felicitări scrise cu mânuțele lor și chiar scrisori! Și chiar acum plâng din nou, de fericire, am primit și de la copii, dar și de la părinți! Gândindu-mă la toate acele sentimente pure așternute pe hârtie și cuvinte frumoase pe care le-am citit, îmi tresaltă sufletul.

La final s-au făcut multe poze! Peste tot, în clasă, pe holuri, în curtea școlii! 

Copiii cu părinții au organizat aseară o ieșire la un local, mai mult și-au dat întâlnire, unde a venit cine a dorit (toți), fiecare a consumat ce a dorit și și-a plătit singur consumația. Am mers și eu, am stat o oră, am servit un capuccino și o prăjitură pe care mi le-am achitat singură!

Se poate și așa, atât am vrut să știți, că se poate, oameni buni! Fără discuții, fără probleme cu banii, cu mai mult accent pe lucrurile de suflet, pe amintirile care rămân! O raritate a devenit simplitatea, dar să nu uitați că se poate!

Copiilor mei le doresc mult succes în viață, să aduceți multe bucurii părinților.

Diriginta voastră vă îmbrățișează,

Doamna Marga

Mesajul de mai sus a fost transmis pe adresa redacției, pentru rubrica ,,Vocea Profesorului" sau pentru rubrica ,,Vocea Părintelui" și a fost publicat ca atare, reprezentând opinia personală a autorului. Redacția noastră nu-și asumă informațiile prezentate în mesajele publicate la această rubrică, pe care nu are posibilitatea de a le verifica. Oferim oportunitatea oricărui cadru didactic și oricărui părinte să se exprime liber, să publice o opinie, să povestească o experiență personală sau să semnaleze o situație, scriind la adresa de e-mail  Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. și specificând dacă dorește să semneze materialul, sau acesta să fie publicat sub anonimat. Vă mulțumim tuturor pentru implicare!