Sunt profesoară de limba și literatura română, am intrat în sistemul de învățământ de stat în anul 2017 și am ieșit în anul 2020, preferând să-mi construiesc propria ,,bulă" în care să-mi desfășor activitatea în domeniul educației, tocmai pentru că nu m-am putut adapta sistemului. Spre deosebire de elevii inteligenți care au capacitatea de a vedea adevărul, eu am putut să ies.

Sunt convinsă că deși au trecut câțiva ani, nu s-a schimbat mai nimic, am elevi pe care îi meditez și-mi povestesc diverse situații. Îi încurajez de fiecare dată, spre binele lor, dar privesc cu dezgust către toți cei care ar putea să schimbe ceva dar nu o fac. Copii buni care zic ,,abia aștept să plec din țară", păcat!

Dragă Iulia, pentru că ai fost atât de insultată pe nedrept de adulți responsabili, unii profesori universitari, alții mari jurnaliști, îți spun că ai dreptate, să știi că și pe mine școala m-a învățat să mint și să fiu ipocrită. O să și explic cum.

Primul meu an la catedră... primesc sarcina de a mă ocupa de Consiliul Elevilor. Naivă, am crezut că au încredere în mine să-mi dea o așa responsabilitate. De unde. Era ceva ce toți considerau că e o prostie, că e ceva înjositor să stai să comunici cu elevii și să le asculți problemele, de aceea nimeni nu dorea să se încarce cu așa ceva, mai ales că trebuia să fac proces verbal pentru fiecare întâlnire. Mi s-a spus: stai și tu într-o zi, faci procesele verbale și gata! Dar eu chiar am ales reprezentanți din fiecare clasă și am organizat întâlnirile, motiv pentru care mi-am atras ură, bârfă și atacuri din partea colegelor profesoare! Pentru că nu am mințit că fac, așa cum am fost sfătuită, să mă prefac!

Cel mai grav a fost când în semestrul 2, cum era atunci, a venit un nou profesor. Un ciudat tăcut. Elevii au început să-mi povestească la ore, să se plângă de faptul că sunt jigniți foarte grav, că țipă când predă, că pe băieți îi trage de perciuni. I-am sfătuit să le povestească părinților, dirigintei de la fiecare clasă. Trecea timpul și nu se întâmpla nimic. Doamnele diriginte șovăiau prin cancelarie, pentru că toate informam directoarea despre tot ce povesteau elevii, dar ea ne băga pumnul în gură fără să ia nicio măsură, în timp ce domnul respectiv se purta din ce în ce mai nepotrivit.

Trebuia să ne prefacem toate că nu știm nimic! Asta m-a învățat școala!

La un moment dat, la Consiliul Elevilor, elevii nu au vrut să mai discute despre nimic altceva decât despre problema asta. Un copil fusese atins cu o palmă de domnul profesor. Toți reprezentanții de la toate clasele erau furioși pe bună dreptate. Am zis ok, scrieți procesele verbale, dacă asta simțiți. Semnalați în ele tot ce aveți de semnalat. Au scris copiii, au fost semnate de toată lumea prezentă. Am plecat cu ele la biroul directoarei. I-am explicat că trebuie să facă ceva, că iată, are și baza, am rugat-o să citească mărturiile copiilor. Ce credeți că s-a întâmplat? Le-a rupt în fața mea! M-a luat cu rău, mi s-a părut atât de nedrept, mi-a fost milă de elevi. Mi-am reproșat că nu le-am făcut câte o poză. 

Am înțeles că nimeni nu se poate ,,atinge" de domnul profesor indiferent cât se atinge el de copii. Am avut grijă cât am putut de elevi până la finalul anului școlar, noroc că nu a mai fost mult.

Școala m-a mai învățat ceva, să fiu ipocrită!

Să îl slăvesc pe primar, care vizita periodic holurile școlii și se comporta ca un patron pe propria plantație. A țipat la profesoare de față cu elevii și a avut de nenumărate ori un comportament grosolan, dar cu toate astea, directoarea lua poziția drepți și-i servea cafeluța cu zâmbetul pe buze, ceea ce ne sfătuia și pe noi să facem. La deschiderea și închiderea anului școlar el era moț, în fruntea noastră ca cel mai repectat om, într-o campanie electorală continuă în careul școlii, iar noi ne prefăceam că-l respectăm. Că altfel ,,se supără domnul primar și iar țipă la telefon".

Școala m-a învățat și pe mine să mă conformez, cu multitudinea de hârtii și hârtiuțe pe care trebuia să le pregătesc, multe luate din anii trecuți la care schimbam doar data și câteva informații. Pentru că trebuia planificarea nu știu de care, pentru care alocam timp și care nu era de niciun ajutor pentru elevi, dar trebuia să existe pe hârtie, era dispoziție punct, așa că ne făceam toate că am făcut. Ne conformam cu alte cuvinte! Și cu hârtiile și cu consfătuirile, niște ședințe oribile în care mutam capul plecat din fața primarului în fața inspectorului, pus tot politic, un înfumurat.

Aș putea continua mult și bine, dar nu vreau să vă plictisesc, eu cred că mulți profesori au trăit, trăiesc și știu exact ce spun eu aici.

Fata asta a ținut un discurs, a povestit cum s-a simțit ea, nu a dat cu parul. Nu a întrebat-o nimeni înainte să arunce cu pietre prin ce a trecut, poate i s-a pus și ei pumnul în gură la Consiliul Elevilor, poate au fost profesori care au folosit-o ca să obțină hârtii pentru gradația de merit, că sistemul asta te pune să faci, să mimezi performanța cu un dosar plin de diplome și adeverințe.

Nu știm, dar știm cum se simte să fii în sistem, e suficient.

Mult succes dragă Iulia, la facultate va fi mult mai bine, ai să vezi!

C.P.

Mesajul de mai sus a fost transmis pe adresa redacției, pentru rubrica ,,Vocea Profesorului" sau pentru rubrica ,,Vocea Părintelui" și a fost publicat ca atare, reprezentând opinia personală a autorului. Redacția noastră nu-și asumă informațiile prezentate în mesajele publicate la această rubrică, pe care nu are posibilitatea de a le verifica. Oferim oportunitatea oricărui cadru didactic și oricărui părinte să se exprime liber, să publice o opinie, să povestească o experiență personală sau să semnaleze o situație, scriind la adresa de e-mail  Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. și specificând dacă dorește să semneze materialul, sau acesta să fie publicat sub anonimat. Vă mulțumim tuturor pentru implicare!