Lipsa celor 7 ani de-acasă ai copiilor și-au pus amprenta și pe calitatea învățământului din ultimii ani. Să predai și să-ți faci treaba ca profesor a devenit o luptă și o provocare, printre ghiolbănii, grosolănii și alte consecințe ale proastei creșteri. Am tot sperat să situația se va îndrepta la un moment dat și că părinții vor realiza că trebuie să acționeze și să fie părinți, văzând rezultatele dezastruoase ale copiilor la diferite examene, văzând efectele dezinteresului lor pentru educația de acasă.

Dar constat că nu este așa. Iar implicarea mea ca profesor diriginte și dorința de a fi un om deschis și prietenos, cu care se poate comunica, este prilej de lipsă de respect și de politețe! Primesc mesaje la ora 23.00 Vineri seara:

,, Bună seara, aș vrea să discutăm despre B. vă rog să mă sunați când puteți, cât mai repede."

Azi dimineață, la ora 8.00 același părinte: ,,Văd că nu spuneți nimic. Eu doar Luni pot să ajung la școală, sunați-mă să vorbim."

Tot azi, la ora 10.00: ,,Am să discut cu directoarea, este nesimțire să vă semnalez că vreau să discutăm și să mă ignorați total!"

Nu știu pe ce lume trăiesc acești oameni, dacă au totul la picioare dacă își permit asemenea aroganțe. Nu țin cont că discută cu un om, care are și el timp liber, familie, week-end, program de week-end. Care nu stă Vineri noapte să răspundă la mesaje și nici Sâmbătă dimineață.

Nu rezolv nimic dacă scriu aici, știu, dar măcar mă răcoresc!

Vă mulțumesc!

Prof. Elena N.