A fost odată ca niciodată un biet profesor calificat, tânăr, naiv și cu chef de muncă, angajat în primul an la o școală din mediul rural, ca suplinitor. Este anunțat că urmează inspecția și că la oră vor asista o doamnă inspector și o doamnă metodistă. Colegele și colegii din cancelarie îl învață de bine, să sune și să întrebe doamnele dacă au nevoie de ceva, să spună două vorbe de curtoazie.

Doamnele zic că nu știu cum să ajungă la școala în cauză, că au ceva probleme cu mașina și întreabă dacă tânărul profesor le poate ajuta cu transportul. Naivul nostru zice că va căuta o soluție și revine. Colegele îi sar în cap: ,,Ești nebun?! Păi tu nu știi că așa se face?! Vorbește cu taică-tu să le ia, să le ducă, plătește-le taxiul, fă ceva. Nu trebuia să mai stai pe gânduri!".

Tinerelul nostru sună și spune că plătește taxiul. Pune niște bani deoparte pentru asta, face calculul, cam 150 de lei să fie sigur.  Aoleu, trebuie și de întors. Hai că vedem cum facem. Întreabă naiv: Dar de ce nu li se decontează? ,,Păi li se decontează, dar așa de face, că până vine decontul... e mai bine să fie toată lumea mulțumită acum, când te interesează pe tine!"

Colegele ,,îl ajută" în continuare cu sfaturi: ,,Dai comandă aici la restaurantul din sat să vină cu niște platouri de grill și murături, dai și la cofetărie de o plăcintă, un fursec, că trebuie și ceva dulce. Câteva sucuri, ce mare lucru!". A dat, că își dorea mult să fie bine!

Zice o colegă: ,,Dar de cadouri, te-ai pregătit?!". Păi, pentru ce? ,,Cum, pentru ce? Așa de mulțumesc, că așa se face. Ia și cu ceva simbolic, câte o brățărică de argint.". Nu prea mă pricep... ,,Dai comandă online, să vină frumos, în ambalaj de cadou, că nu-i frumos să nu fii atent!". A dat și pentru brățărici încă 300 de lei.

Ziua inspecției a fost cu frustrări. Tinerelul nostru se simțea cumva îngrețoșat de atâtea atenții, naivitatea lui a începit să se risipească. A sperat să treacă, să fie bine...

Au venit inspectoarea și metodista fierte. Se certaseră în taxiul tot drumul și acum abia se mai priveau. Tinerelul nostru a simțit în timpul orei că sunt plecate fiecare cu gândurile ei. La final a aflat în biroul directoarei că a primit un 8. El care luase toată facultatea numai 10 și chiar s-a pregătit pentru inspecție. Și s-a și ,,pregătit" cum spuseseră colegii.

Apoi, când să respire ușurat că s-a terminat, una dintre ele a cerut transport separat, că are de ajuns ,,în altă parte". A mai scos din buzunar încă 100 lei să achite. Au plecat separat, cu două mașini adică.

A fost momentul în care tinerelul nostru profesor nu a mai fost deloc naiv. A încheiat anul și chiar dacă a mai avut încă o inspecție pentru a doua materie predată, nu a mai respectat niciun ,,sfat". Apoi și-a găsit un post în alt domeniu, unde nu-s necesare ,,pregătiri" și umilințe.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! Dacă identificați vreo asemănare cu vreo întâmplare reală, e doar în capul dumneavoastră! În sistem e totul perfect...

Costin Pârvu

Mesajul de mai sus a fost transmis pe adresa redacției, pentru rubrica ,,Vocea Profesorului" sau pentru rubrica ,,Vocea Părintelui" și a fost publicat ca atare, reprezentând opinia personală a autorului. Redacția noastră nu-și asumă informațiile prezentate în mesajele publicate la această rubrică, pe care nu are posibilitatea de a le verifica. Oferim oportunitatea oricărui cadru didactic și oricărui părinte să se exprime liber, să publice o opinie, să povestească o experiență personală sau să semnaleze o situație, scriind la adresa de e-mail  Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. și specificând dacă dorește să semneze materialul, sau acesta să fie publicat sub anonimat. Vă mulțumim tuturor pentru implicare!