Fiica mea are 16 ani. Eu, mama ei, i-am dat voie în acest an școlar să-și pună unghii cu gel și gene. Îi dau voie să folosească un glos discret și un fard natural și atunci când merge la școală, chiar dacă pentru profesori asta înseamnă ,,machiaj" sau ca să-i citez ,,măscăreală".

Ce au văzut profesorii în ea? O adolescentă obraznică, cu apucături dubioase, care este făcută în tot felul în discuțiile din cancelarie, care dragi profesori, să știți că ajung și pe la părinți, acum în era internetului și a whatsapp-ului, aflăm uneori în timp real bârfa.

Copilul suferă pentru că din cauza asta este tratată altfel. De exemplu e luată peste picior, este ascultată ca ultima repetentă, este privită tăios și i se vorbește rece.

Cred că v-ați făcut o idee. Poate nu suntem singurele care ne confruntăm cu asemenea atitudini din cauza unor aparențe. Căci în 2024 nu este se pare valabilă expresia ,,nu contează cât de lung ai părul, ci cum și cât gândești".

Acum aș vrea să explic realitatea, poate profesorii care citesc înțeleg că uneori aparențele înșeală și că trebuie să fie mai deschiși și să-i trateze pe copiii noștri cu mai multă afecțiune, părintește chiar, aș spune!

Fata mea e adoptată de la 3 ani. De mică a fost foarte timidă. Cu neîncredere în ea. Eu nu știu ce a trăit ea până a ajuns la noi, știu doar că era vorba de neglijență, sărăcie, lipsuri... cât o fi plâns singură și înfometată în vreun pătuț... nu știu.

Dar am încercat mereu să o ajut să depășească toate problemele emoționale. Copilul acesta e deosebit de cuminte, îmi spune tot. La școală e un copil mediocru dar care se străduiește și face progrese, iar asta e tot ce contează.

Am învățat-o să se poarte frumos, să fie feminină, să-și adapteze ținuta, să deguste cu plăcere lucruri tipice pentru domnișoare. Da, am luat-o cu mine la coafor, da, i-am spus că e frumoasă și deșteaptă, da, o învăț să fie curată, îngrijită și atrăgătoare.

Să devină o tânără încrezătoare în forțele sale, care-și vede atuurile și care se integrează frumos în societate, fără traume și probleme psihice sau emoționale! O iubesc ca pe ochii din cap!

Ei, acum mai vedeți tot așa lucrurile?

Sper din suflet ca postarea mea să schimbe percepțiile și să aducă mai mult echilibru în atitudinea și ura manifestate de unii profesori față de elevi, absolut nejustificat!

Vă mulțumesc că mi-ați citit povestea și vă doresc tuturor numai bine!

Raluca N.

Mesajul de mai sus a fost transmis pe adresa redacției, pentru rubrica ,,Vocea Profesorului" sau pentru rubrica ,,Vocea Părintelui" și a fost publicat ca atare, reprezentând opinia personală a autorului. Redacția noastră nu-și asumă informațiile prezentate în mesajele publicate la această rubrică, pe care nu are posibilitatea de a le verifica. Oferim oportunitatea oricărui cadru didactic și oricărui părinte să se exprime liber, să publice o opinie, să povestească o experiență personală sau să semnaleze o situație, scriind la adresa de e-mail  Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. și specificând dacă dorește să semneze materialul, sau acesta să fie publicat sub anonimat. Vă mulțumim tuturor pentru implicare!