Să vă spun, în calitate de părinte, cum se vede școala din România

Nu sunt profesor sunt doar părinte, am doi copii de 7 și 16 ani, stau la sat, cel mic învață la școală din sat, cel mare e la liceu în București dar a învățat la aceeași școală.

Văd și aud tot mai des părerea cadrelor didactice despre copii. O spun tare, răsunător și cu multe ofense la adresa noastră, a părinților, atât aici, pe site, cât și la școală în ședințele cu părinții.

Să vă spun cum se vede în calitate de părinte școala din România? Rău, foarte rău, nu din vina copiilor.

Să vă povestesc despre copilul meu de 16 ani:

Am avut un copil cu bun simț, educat, cu cei 7 ani de acasă și cu interes pentru școală. Asta până în clasa a 4-a când învățătoarea știa cum să îi motiveze pe fiecare. A intrat într-a 5-a și copilul s-a schimbat puțin cate puțin. Și e vina voastră, a cadrelor didactice care jignesc, discriminează și nu își fac treaba.

Copilul nu înjură și nu se îmbracă ofensator, aveau uniforma și o purta mereu, nu deranja ora și nu vorbea neîntrebat. Cu toate astea unii profesori găseau mereu ceva negativ de zis, ba că nu este tuns, el purtând părul un pic mai lung stil bob, ba că scrie urât și nu înțelege scrisul, asta la matematică , refuzând să corecteze testul, îi scădeau puncte că nu spunea cuvânt cu cuvânt lecția din carte atunci când era ascultat sau că înlocuia un cuvânt din carte cu un sinonim.

Toate astea le știu mai mult de la colegii copilului și de la doamna dirigintă care a încercat mereu să le facă dreptate.

Cu toate aceste întâmplări copilul s-a schimbat puțin câte puțin, a început să răspundă, să se apere și încet să nu îi mai pese de școală, se duce doar să fie prezent și învață de la profesori care își dau interesul și ignoră profesorii care își iau concediu medical de 2 ori pe lună sau intră la ore doar când au chef (exemplu actual: deși școala a început de o săptămână încă nu cunoaștem noul diriginte, părinții și copiii nu am avut plăcerea să discutăm cu el, știm doar că este noul profesor de franceză care se află în concediu de odihnă), care urlă efectiv la copii din te miri ce sau îi umilește, care pun note în funcție de profesia părinților sau care se iau după notele obținute la alte discipline, care abia se fac auziți în clasă pentru că nu știu să articuleze o frază coerentă sau predau cu telefonul în față și eu sunt de acord cu el și îi dau libertate totală să își aleagă modelele în viață.

Copiii mei sunt bine și cu picioarele pe pământ datorită familiei, profesorilor ,,adevărați" și sportului pe care îl practică nu dator sistemului și profesorilor descriși mai sus care nu știu decât să calce în picioare demnitatea și stima de sine, care îi vor pe toți aliniați, cu capul plecat și repetând în cor ,,poezie".

Un copil observă adultul și îl copiază așa că dragi cadre didactice voi sunteți exemplul lor, fiți un exemplu bun, nu toți copii au norocul de familii model și nu toți părinții au timp, desi ar vrea, să își educe copii și după intrarea în colectivitate.

Copiii problemă au fost mereu și de cele mai multe ori nu din vina lor ci a familiei și mediului toxic în care trăiau, cu toate astea profesorii ar trebui să știe cum să îi țină sub control . Nu mai jigniți și umiliți înainte să vedeți unde este problema.De asemenea copii testează mereu limitele adulților și copiază comportamentul nostru.

În ultimul rând nu uitați că nimeni nu se naște rău, societate îl face așa.

Ionela P.