Când eram eu la grădiniță, serbările îmi uneau familia. Dacă trebuia să fiu Iarna într-o scenetă, atunci mama îmi dădea rochia ei scurtă albă din poplin care mie îmi venea lungă, tanti Mia mătuși-mea îmi dădea tiara ei de la nuntă iar bunica îmi cosea dintr-o perdea mai veche volane și mantia. Era de vis, eu mă simțeam minunat iar lor le făcea plăcere, pentru că niciuna nu dădea fuga la mall să caute rochie de prințesă ultimul răcnet scumpă, sau să închirieze costum gata făcut pe o poală de bani, iar a doua zi să-l ducă înapoi! Era o legătură acolo de familie care funcționa, un interes, o implicare, o mândrie. Și primeam atâta dragoste, de la un simplu costum de cusut, ajungeam să simt căldura și iubirea familiei!
Ce se întâmplă cu noi, oameni buni? Când am uitat despre ce e viața? Sceneta de la serbarea fetiței mele de care n-am auzit până acum, a fost cumpărată de doamna de pe net. De ce credeți? Ca să aibă fiecare copil rol, costum și aceeași implicare, să nu se isterizeze vreun părinte. Deci a fost ceva să fie, pentru toată lumea, să nu se supere careva, fără vreun fir al poveștii.
Bun. Înghițim asta, să fie bine ca să nu fie rău!
Costumele, pentru poze și fală! Discuții aprinse pe grupul mămicilor, care de unde cumpără și închiriază pe o grămadă de bani.Poze, dezbateri, înțepături.
Eu am ținut să fac conform principiilor mele. Iar doamna în ziua serbării a zis: n-ați găsit costum, nu-i așa, e lăsați că e merge și așa. Nu, ACESTA E COSTUMUL! Așa am vrut.
Mamele care toată ziua ascultă podcasturi de Urania Cremene și citesc cărți de parenting, la serbare s-au șușotit și au râs dându-și coate, cred că și educația asta pe care și-o fac e tot de ochii lumii, că în practică nu se vede nimic.
Uite că am trecut cu bine și peste serbare, fără să cheltuim milioane. Și nici de bârfă nu ne interesează.
În concluzie, vreau să trag un semnal de alarmă, educatoarelor în mod special: nu mai promovați la serbări superficialitatea consumeristă! Să ne întoarcem la beneficiile educației adevărate, iar aceasta nu e despre costume scumpe, fuga la mall și apoi fală și poze pentru Insta, și-atât!!! Dacă din punctul 0 nu se face ceva, atunci lupta e pierdută, să ne asumăm că la clasa a 8-a vor adidași de 1000 de euro și părinții le cumpără.
Cristina N.
Mesajul de mai sus a fost transmis pe adresa redacției, pentru rubrica ,,Vocea Profesorului" sau pentru rubrica ,,Vocea Părintelui" și a fost publicat ca atare, reprezentând opinia personală a autorului. Redacția noastră nu-și asumă informațiile prezentate în mesajele publicate la această rubrică, pe care nu are posibilitatea de a le verifica. Oferim oportunitatea oricărui cadru didactic și oricărui părinte să se exprime liber, să publice o opinie, să povestească o experiență personală sau să semnaleze o situație, scriind la adresa de e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. și specificând dacă dorește să semneze materialul, sau acesta să fie publicat sub anonimat. Vă mulțumim tuturor pentru implicare!