Profesoara Liz Capone, citată de Edupedu.ro, afirmă despre apelurile telefonice pe care cadrele didactice trebuie să le dea părinților, pentru a discuta despre diverse situații ale elevilor:
,,Începeți cu asigurarea că elevul este în siguranță când sunați părinții, pentru a reduce îngrijorarea inițială.
Descrieți incidentul folosind substantive și verbe, nu adjective: relatați obiectiv evenimentele, evitând termeni subiectivi care pot fi interpretați greșit. De exemplu, în loc de Ionuț a fost nepoliticos, spuneți Ionuț i-a spus profesorului suplinitor să tacă.
Nu cereți părinților să discute cu elevul: solicitarea ca părinții să vorbească cu copilul lor poate fi interpretată ca o judecată asupra abilităților lor parentale. Limitați-vă la informarea despre incident și consecințele școlare.
Evitați să abordați alte subiecte sau să copleșiți părintele cu informații suplimentare în timpul apelului.
Adăugați un aspect pozitiv despre elev: încheiați apelul menționând o calitate a elevului pentru a arăta că recunoașteți și aspectele bune ale comportamentului său.
Planificați apelurile pozitive: nu dați telefon părinților doar pentru vești negative. Contactați periodic părinții pentru a le împărtăși realizările și comportamentele pozitive ale copiilor lor, consolidând astfel relația și comunicarea.”