Oana Moraru: ,,Copilul neglijat emoțional acasă, cu părinți impusivi sau deconectați, este ca un copac cu rădăcinile în aer."

Expertul în educație Oana Moraru a explicat cauzele neatenției pe care unii școlari mici o manifestă la școală: ,,Cauzele neatenției la oră a preşcolarului sau școlarului mic (pregătitoare și clasele I-II) sunt foarte diferite. Niciodată nu este vorba despre voința copilului.
Iată câteva din cauzele emoționale ale deficitului de atenție, chiar și când este vorba despre o activitate care este suficient de accesibilă, intersantă și interactivă.

1. Copilul neglijat emoțional acasă, cu părinți impusivi sau deconectați, este ca un copac cu rădăcinile în aer. Neancorat acasă în atașament sigur, el va aduce în clasă o frenezie continuă a ramurilor lui, aplecate în derivă peste alții, fără centru de greutate. Copilul acesta va fi agitat, opoziționist, gălăgios, conflictual.

2. Copilul care nu își simte părinții suficient de siguri pe decizii și pe autoritatea lor este ca un ghețar care se topește pe vârful unui munte. Apele lui vor curge în toate direcțiile, dacă nu găsesc de la bun început o matcă sigură și bine delimitată. Neatenția și agitația lor în clasă este o manifestare a unei energii vitale care nu și-a găsit o constantă.

3. Copilul care este rapid salvat de la sentimente neconfortabile este ca un șoricel care știe sigur că primește bobul de grâu imediat ce apasă pe maneta instalată în habitatul cuștii lui. Imediat ce aceasta începe să funcționeze aleatoriu - șoricelul devine din ce în ce mai dependent și mai obsedat de maneta respectivă, deloc dispus să caute mâncare și în altă parte. Copilul servit în permanență asociază efortul concentrării la clasă cu o nesuferită blocare a manetei. Se frustrează, se supără, explodează în tantrum.

5. Copilul care a gustat deja zilnic din plăcerea desenelor animate și a jocului pe tabletă este ca bebelușul căruia începi să îi diversifici mâncarea direct cu prăjituri, la 6 luni. Nu va mai pune gura pe legume niciodată. Ca să fie atent în clasă la șirul de cuvinte scrise pe silabe și la analiza sunetelor lor, copilul acesta are nevoie de un serios detox de dopamină; pentru că atenția lui a fost deja formatată numai în raport cu stimuli înalți, colorați, puternici, digerabili imediat. Pagina abecedarului este o închisoare pentru dependențele minții lui.

6. Copilul care are sistemul nervos blocat pe pedala supraviețuirii va fi în clasă agitat, absent sau agresiv. Când unul dintre părinți încă nu a depășit un eveniment greu din viața lor, copilul are tendința să își sincronizeze emoțiile la permanenta stare de tristețe sau de hipervigilență a mamei, de exemplu. Când e neliniștit în legătură cu liniștea propriilor părinți, centrul atenției este primul care suferă pe termen lung. Energia vitală a acestui copil este cheltuită mereu, ca un cont bancar din care ies lunar toți banii, fără nicio rezervă pentru economii.

Știu că îi certăm mereu pe ei, pe cei care arată nu foarte bine pentru agenda învățării școlare. Copiii aceștia sunt foarte greu de integrat în modelul de învățare cu liniște în clasă, plan și program. Copiii aceștia au nevoi speciale exact ca elevii cu un diagnostic recunoscut. Ele se rezolvă în lucru unu la unu, separat de clasă, și după efortul familiei de a înțelege de unde pornește problema. Puțin mai multă înțelegere a mecanismelor emoționale care bruiază centrul atenției este una dintre cele mai mari nevoi ale educației, peste tot în lume.

Despre emoții a scris Olina Ortiz în noua ei serie de trei povești, apărută chiar astăzi, la editura Univers - ”Mel Suflețel și emoțiile din castel”. Ele vin la pachet cu o carte premium, în format mai special, cu pagini care se deschid și pe verticală - ”Turnul prietenilor”. 

a scris Oana Moraru pe facebook.