Profesorul Șerban Iosifescu, expert în educație și fost președinte al agenției care acreditează școlile (ARACIP) a comentat:
,,În fiecare an se compară rezultatele obținute la evaluări/examene naționale cu rezultatele din anii anteriori. În fiecare an tot zic că e o prostie, iar treaba se repetă an de an, chiar dacă se știe că e o prostie:

- Aceste comparații nu sunt valide, pentru că subiectele nu sunt și nu au fost calibrate / etalonate pe populația școlară.

- Nimeni nu poate dovedi că, în toți acești ani între care se fac comparații, subiectele au avut același grad de dificultate. De aceea, discuția câte medii sunt peste / sub 5 este cea mai irelevantă: poate spune cineva că mediile de 4.90 și 5.10 de acest an au aceeași valoare ca acum un an sau doi?

- Că unii profesori spun că subiectele au fost mai grele sau mai ușoare decât în anii trecuți este la fel de irelevant, pentru că: 1. Este o apreciere subiectivă. 2. Ce e ușor / greu pentru un profesor poate fi altfel pentru elevi. 3. Ce e ușor / greu pentru un profesor sau un elev din școli de fițe este cu totul altceva decât este pentru un profesor sau un elev dintr-o școală din ruralul sărac. Iar noi tindem să-i ascultăm numai pe profesorii din școlile de fițe.

- Subiectele pot fi irelevante și din motive culturale: cât de relevante mai sunt, de exemplu, întâmplările din Amintiri din copilărie (La scăldat, La cireșe și Pupăza din tei) pentru un copil de 8-12 ani din mediul urban din România? Mi s-a relatat inclusiv că întâmplările din D-l Goe și Vizită nu mai amuză copiii de clasa a IV-a: comportamentele respective (dulceața din șoșoni, de exemplu) li se par normale. Și la urma urmei, ce sunt șoșonii? Dar o pupăză, ce e?

- Certă este, văzând tendințele, stagnarea în mediocritate. Distribuția anormală a rezultatelor reflectă, pe de o parte, presiunea părinților și profesorilor din școli de fițe pentru note mari și, pe de altă parte, realitatea decalajelor (urban/ rural, mediu favorizat / mediu defavorizat etc.).

Nu-mi pot explica de ce ME refuză de 20 de ani, indiferent de ministrul / partidul de la conducere, să creeze o bancă de itemi standardizați / etalonați / calibrați pentru evaluări și examene. Au fost bani europeni și rapoarte naționale și internaționale care recomandau acest lucru. Există și expertiză. În plus, folosind acești itemi, fiecare profesor își poate calibra notarea la evaluările sumative, ca să nu mai fie surprize la examene (respectiv, media 9 la clasă, note de 2 sau 3 la EN sau Bac).

O modalitate alternativă și mai puțin costisitoare de constituire a băncii de itemi: o analiză pe ultimii 10 ani, pe toate lucrările evaluate, pe baza borderourilor de corectare, pentru toate subiectele. Ar rezulta o bancă de itemi considerabilă, la fiecare item având și procentul elevilor care l-au rezolvat (10%, 20% ... 90%).

- Pe baza acestor modele de subiecte, s-ar fi putut elabora alte variante, care s-ar putea pilota la simulările de examene (simulări care ar căpăta, astfel, un oarece sens). Dacă simulările (înțelese ca o calibrare a subiectelor) ar întoarce rezultate similare predicțiilor, subiecte cu același nivel estimat de rezolvare ar fi putut fi folosite la examenele reale, acoperind toată plaja de dificultate (astfel, rezultatele apropiindu-se, cât mai mult, de o distribuție normală). Știu, e o problemă de securizare a subiectelor, dar măsurile de prevenire a ”scurgerii” subiectelor sunt simple, dacă s-ar fi dorit, cu adevărat, acest lucru.

- S-ar putea face și un concurs de itemi, cu premii, pentru profesori. Itemii rezultați, validați metodologic (conținut + limbaj), ar putea fi etalonați pe un eșantion reprezentativ de populație școlară de 15 sau 18 ani (cum se face și la PISA, de altfel), indicându-se, la fiecare, cât % din populația școlară îl poate rezolva.

- Cu timpul, banca de itemi îmbogățindu-se, având câteva zeci de subiecte pentru fiecare grad de dificultate și pentru fiecare competență urmărită în curriculum, s-ar putea trece la o examinare computer-based, cu itemi randomizați, așa cum face Brio (dar care, repet, nu are nici o bază completă, adică acoperind toate competențele din curriculum și toate disciplinele, și nici calibrată pe populația școlară)."

a scris domnul profesor Șerban Iosifescu pe facebook.