Specialistul în educație Oana Moraru a explicat beneficiile scrierii după dictare: ,,La un moment dat, în școala pe care o conduc, un profesor de istorie a avut pretenția ca elevii de clasa a IV-a la care preda să scrie după dictare o parte din conținuturile lecției.
S-au revoltat repede copiii și chiar unii părinți. Că nu e o metodă modernă, că e plicticoasă și neeficientă.
Și totuși...
De la clasa a VI-a încolo, mai toți avem așteptarea ca elevul să ia notițe. Adică să consemneze, în timp ce ascultă, noțiuni-cheie și explicații pe care mintea lui le selectează critic din discursul profesorului.
Puțini știu că abilitatea de a lua notițe are la bază sute de ore de transcriere și de scriere după dictare. Fără copieri, transcrieri și scriere după dictare - adică fără muult timp petrecut în sarcini deloc spectaculoase - nu se formează reflexul de a consemna rapid esența unui mesaj.
La rândul ei, abilitatea de a lua notițe este motorul atenției și al angajării în învățare. Este premisa minții care poate scana, selecta, organiza și corela informații.
Sigur, putem și fără notițe. Copiii pot primi deja scheme date, pot apela la o inteligență artificială pentru sortarea și reexplicarea informației, pot solicita o animație demonstrativă și, astfel, stoca materie fără să mai apuce calea grea a profesorului nostru de istorie.
Și totuși...
Mintea care a muncit luând drumul cel lung are ceva mai multă reziliență. Lungile ore de scriere după dictare, de pildă, m-au ajutat în timpul anilor mei de școală, să gândesc simultan cu acea curgere a cuvintelor, să văd legăturile logice între noțiuni, la pas, să anticipez, să rețin expresii, să simt un al ritm al exprimării, să îmi imprim vorbirii o topică mai dezvoltată.
Astăzi, mare parte dintre copiii de 12, 13, 4, 15 ani nu pot deloc gândi în timp ce scriu. Dacă le dai ceva de notat în timp ce le și explici, li se închide logica verbală și trec pe mod robotic. Efortul scrierii le bagă mintea într-un fel de stand-by. Nu te pot urmări. Pentru că nu au avut ocazia să-și automatizeze scrisul prin suficiente dictări și copieri de texte, în anii formativi (7-12 ani).
Cele mai eficiente teme de vacanță au fost, de pildă, pentru mine:
- transcrierile și autodictările din clasa a II-a;
- rezumatele din clasa a III-a;
- fișele de lectură din clasa a IV-a;
Primele mi-au dezvoltat scrisul fără efort. Ultimele m-au învățat să lucrez cu textul, să caut, să scanez cu privirile și cu mintea, să asociez idei, să le justific, să mă orientez rapid în bazinul de informație.
Cel mai spectaculos rezultat l-a avut obligația dată de învățătoarea mea să scriu 50 de rezumate ale unor lecturi de clasa a III-a în vacanța de vară spre a IV-a. Acolo am simțit că mi se schimbă creierul pur și simplu.
Cele mai eficiente teme sunt cele care dor un pic, care fac mintea să obosească întru căutare, parafrazare, reorganizare a ideilor.
Copiii aceștia care scriu perle multe la bac sau la Evaluarea Națională sunt copiii care nu au trecut prin exercițiile de la baza gândirii.
Iar cei privilegiați, ca cei ce la școala pe care o conduc, obișnuiți ca învățarea să le vină via fascinație, au cu atât mai mult nevoie să simtă puțin gustul muncii de jos." a scris Oana Moraru pe facebook.
Oana Moraru: ,,Astăzi, mare parte dintre copiii de 12, 13, 4, 15 ani nu pot deloc gândi în timp ce scriu."
- Detalii
- educatieprinlectura.ro
- Știri