Profesoara Corina Cușa, despre vacanța elevilor: ,,Unii nu mai știu să se joace. A apărut și un fenomen periculos: inactivitatea, ca formă de ocupare a timpului liber."

Corina Cușa este profesoară de Limba și literatura română la Școala Gimnazială nr. 7 „Remus Opreanu“ din Constanța și a vorbit în cadrul unui interviu despre faptul că altădată vacanța elevilor însemna libertate, soare și cărți de aventură. Acum înseamnă destinații exotice sau localuri exclusiviste.

Profesoara a detaliat despre ce însemnau înainte temele de vacanță și listele de lectură obligatorie, dar și care erau activitățile distractive, majoritatea petrecute în natură. Profesoara spune că este indicat pentru elevi să ia o pauză de la școală, să aibă parte de „o igienă mintală“ în timpul verii.

Profesoara Corina Cușa: ,,Când Corina Chiriac a lansat melodia Ce mică˗i vacanța mare, eram elevă de liceu. Și acum îmi amintesc versuri din acest șlagăr al cărui titlu se bazează pe un oximoron, dar care exprimă o realitate: când ai multe de făcut, timpul, oricât de generos ar fi, pare că tot nu˗ți ajunge. Și pentru copiii și adolescenții de azi vacanța mare tot mică este, numai că diferă interesele și activitățile lor.

În plus, pe lângă faptul că unii nu mai știu să se joace, a apărut și un fenomen periculos: inactivitatea, ca formă de ocupare a timpului liber, căci nu pot spune de petrecere a timpului liber. Prin inactivitate mă refer la a sta și a da scroll pe platforme de social media.

Și din perspectiva unui profesor vacanța mare pare insuficientă, uneori, pentru a se reface după un an școlar epuizant. În prezent, profesorii sunt încărcați cu din ce în ce mai multe sarcini.

Școala a preluat o parte importantă din responsabilitățile care odinioară erau ale familiei și ale societății, iar profesorii nu au doar sarcina de a˗și pregăti orele. Profesorii sunt și raportori pentru statistici dintre cele mai variate, mediatori ai conflictelor dintre elevi sau dintre părinți, membri în tot felul de comisii (de organizare și evaluare a concursurilor școlare și a olimpiadelor, de control intern, de sănătate și securitate în muncă, de acordare a burselor școlare etc.), consilieri în activități de realizare a incluziunii pentru copii din medii dezavantajate, inițiatori sau participanți la proiecte educaționale de la nivel local și până la nivel internațional, autori sau coautori de resurse educaționale, inițiatori de activități de voluntariat.

De aceea, unii profesori așteaptă vacanța mare cot la cot cu elevii. Oricum, vacanța mare nu este 100% timp liber pentru toți profesorii. Eu, personal, nu cred că am reușit vreodată să beneficiez de toate zilele de concediu. Vacanța mare a însemnat ani de zile organizarea a tot felul de examene, de la cele ale elevilor și până la cele ale profesorilor, organizarea de tabere școlare, participarea la cursuri de formare.

Vacanța de vară era un timp al petrecerii timpului în aer liber de dimineața și până seara târziu. Mă consider norocoasă că am trăit prima perioadă a copilăriei în localitatea mea natală, Mihail Kogălniceanu. Curtea era un spațiu generos pentru jocurile sportive: improvizam cu fratele meu coșuri de baschet sau garduri pentru sărituri, jucam fotbal, tenis cu fluturași, construiam „mașinuțe“ cu rulmenți și făceam curse pe stradă. Mă cățăram prin pomii fructiferi din curtea bunicilor sau a vecinilor, îi primeam în vizită pe verii de la oraș care se bucurau că pot petrece câteva zile la țară, luam preșuri din casă și ne adunam cu fetele de pe stradă pentru tot felul de jocuri, adesea de improvizație. Îmi plăcea să˗i ajut pe bunicii mei să culeagă legume din grădina cu zarzavaturi sau să ud răsadurile cu furtunul.

Adesea, ni se dădeau teme de vacanță. De exemplu, Gheba (n.r. – Grigore Gheba, matematician român, autorul celor mai multe culegeri) era ceva obișnuit. Dar, deși am fost mereu o elevă foarte bună, nu˗mi plăcea să am teme de vacanță. Dacă nu le rezolvam încă de la începutul verii, mă urmărea ideea că am teme și nu˗mi pria 100% vacanța. Ni se dădeau liste de lecturi obligatorii. Nu țin minte titlurile de cărți obligatorii, ci doar cărțile pe care le˗am ales eu să le citesc. Tot ce este ales cu sufletul și în care te regăsești rămâne întipărit pentru totdeauna.

Cred că în prezent începutul școlii este ceva mai așteptat decât odinioară. Acum, școala reprezintă un alt fel de spațiu decât înainte, când însemna doar studiu și respectarea cu strictețe a regulamentelor. Este un mediu în care elevii socializează, împărtășesc experiențe, participă la diverse activități, se implică în proiecte și își manifestă liber personalitatea. De aceea, unii copii chiar așteaptă începutul unui nou an școlar, fie doar și pentru reîntâlnirea cu colegii. Nu mai spun de unii părinți, care văd în școală un fel de izbăvire. Nu este chiar ușor să porți grija unui copil sau adolescent 24 de ore din 24.", a spus profesoara pentru Weekend Adevărul.