Cum arată primele zile de lucru ale unui profesor navetist


Realitatea din sistemul de învățământ este puțin cunoscută opiniei publice. Această situație a dus la apariția unor preconcepții și, bineînțeles, la divergențe între dascăli și populație. Nici măcar studenții care se pregătesc pentru această meserie nu sunt conștienți de ceea ce îi așteaptă.
Desigur, cu toții am trecut prin școală, dar contrar părerii general răspândite, perioada petrecută ca elevi nu ne-a ajutat să înțelegem ce înseamnă cu adevărat învățământul. Poate că o reprezentare onestă a primei zi de lucru ar ajuta la întărirea solidarității oamenilor cu profesorii și la crearea unor așteptări reale pentru tinerii care vor să urmeze acest drum.
1. Ora 5, prima zi, prima alarmă
Profesorii navetiști nu sunt o excepție în sistem, ci mai degrabă regula. Ai reușit să obții o notă mare în examenul de titularizare, dar în ședința de repartizare a posturilor nu erau prea multe variante, așa că ai luat ore în 2, 3 sau chiar 4 școli, toate în direcții diferite. Acum e prima zi, trebuie să mergi în școala în care ai cele mai multe ore, să fii prezent la ceremonia de început de an. Te trezești la 5, încă plin de entuziasm și neafectat de acest program, îți iei hainele bune, pregătite de aseară, și te pregătești să pornești către școală. Aici apare o nouă problemă? Cu ce te deplasezi? Ai mașină? Dacă da, îți vei permite să faci naveta pe cont propriu, să suporți cheltuielile aferente? Ai tren, autobuz sau mijloc de transport oferit de școală? Trebuie să încerci să găsești acel mijloc de transport care este cel mai eficient și care nu te va obliga să pierzi jumătate din zi pe drumuri.
2. Prima oră la „clasa problemă”
Da, există clase care fac probleme și nu puține. Într-adevăr, comportamentul acelor copii este influențat de un cumul de factori. De la mediul din care provin, relația cu părinții până la lipsa de implicare a autorităților și instituțiilor. Profesorii cu experiență apelează la exigență pentru a păstra ordinea, iar ție îți recomandă să faci la fel, dar tu încă nu știi ce înseamnă. Ai făcut câteva ore de practică într-o școală destul de bună din oraș, la clase cu elevi cuminți, dar acum te lovești de o realitate dură. Intri în clasă cu zâmbetul pe buze, plin de emoții, copiii te scanează și nu durează mult să își dea seama că îți lipsește duritatea. În scurt timp o singură clasă îți va epuiza întreaga energie și probabil va dura mult până îți vei da seama cum să îmbini eficient empatia cu disciplina.
3. Lovitura primului salariu
Prima lună de navetă, lecții, clase gălăgioase, consilii profesorale, teste și teme te-a secat de puteri, deja te gândești la prima vacanță. Totuși, se apropie ziua salariului întreg, iar gândul că vei fi remunerat pentru munca depusă îți oferă o urmă de speranță. Știai că salariul este mic, dar niciodată cu exactitate valoarea lui. Știai că profesorii nu sunt apreciați, dar nu ai simțit pe pielea ta ce înseamnă să primești o sumă mică de bani după câte a trebuit să suporți. Ziua salariului este încă o lovitură greu de suportat. Începi să te gândești la ce e de făcut, în ce direcție să o apuci să îți fie mai bine, dar ceva te ține legat, rămâi blocat într-un sistem în care devii mai eficient pe zi ce trece, dar la fel de puțin apreciat și slab remunerat.
Așadar, această meserie necesită implicare, sacrificii, răbdare și multă putere pentru a le oferi copiilor o educație de calitate atunci când întreg sistemul și societatea sunt împotriva ta.
Mai multe din Cuvinte

Dragoș Hutuleac: „Copiii ajung să creadă că lucrurile despre care sunt întrebați cel mai des sunt cele mai importante în viață”
Vasile Ernu: Cât costă pregătirea pentru examenele de evaluare?
Vasile Ernu: pregătirea pentru Evaluarea Națională costă între 2.000 și 7.000 de euro la matematică și română. Sistemul falimentar creează inechități și ghetoizare socială în școli.
Vasile Ernu dialog cu Radu Iliescu: Nu cred că rostul sistemului de învățământ este să producă gândire critică.
Radu Iliescu, profesor de franceză la Liceul Liviu Rebreanu din Turda, vorbește despre prăbușirea sistemului de educație, generația digitală care nu mai poate citi și înțelege simultan, părinții care și-au abandonat rolul și reformele care n-au avut niciodată un model uman în spate.