Acum ceva timp scriam revoltată despre o acadea care putea provoca AHDH, vândută copiilor și părinților de un lanț celebru de cofetării, care conținea peste 4 ingrediente periculoase pentru sănătate. Cum era posibil așa ceva? Simplu! Pentru că (aproape) nimeni nu citea eticheta, unde scria adevărul negru pe alb.
Un alt exemplu: de curând, mi-a dat replica o mămică, atunci când a venit vorba despre greva profesorilor: ,,Dar profesorii de ce nu s-au alăturat protestului când au vrut politicienii să voteze legea care le permitea să ne ia copiii?!". Poftim?! Am avut răbdarea de a-i explica pe larg că nu există o astfel de lege, că este o interpretare eronată și scoasă din context, cu scopul de a manipula și că nimeni nu va lua copiii din mijlocul familiilor. I-am explicat ,,coincidența" stranie de a apărea un astfel de protest la Casa Poporului fix în ziua în care profesorii au protestat pentru prima dată la Piața Victoriei și anunțaseră că vor pleca în marș spre Parlament, pentru ceva important, pentru ceva serios, cum este Educația. Dar nu au mai putut, din cauza circului petrecut acolo tocmai în acea zi, circ în care nu au dorit să se amestece. Așa că totul s-a oprit. Nu-i așa că lucrurile se văd altfel când ne informăm puțin pe cont propriu?
Și un ultim exemplu: politicieni care ies cu tupeu în contextul grevei generale a profesorilor, pe fondul unei stări tensionate a părinților și declară: ,,V-am dat ce ați cerut, de ce mai faceți grevă?". Și sunt crezuți de oameni care își văd de viața lor, nu stau să urmărească detaliile, dar prind din zbor o astfel de afirmație și în minutele libere mai trag câteva înjurături profesorilor în mediul online, pe unde pot.
Ce simplu este, dacă ești ignorant și nu te preocupă deloc să te informezi, să crezi că profesorii sunt niște nebuni egoiști care continuă să ceară mai mult și mai mult? Dar dacă ai urmări informațiile reale despre cum au decurs greva și negocierile, dacă ai citi puțin despre educație câteva cifre care reflectă realitatea, dacă ai gândi singur despre cine are dreptate și cum ar fi mai normal și corect să decurgă lucrurile, ai constata:
* că avem o clasă politică mincinoasă, pentru că profesorii nu au primit ce au cerut, ci ceea ce au refuzat;
* că Educația (copiilor noștri) nu este un domeniu important pentru politicieni, de aceea are 3,2% din PIB;
* că la clase le vor preda copiilor oameni care după absolvirea studiilor n-au fost în stare să-și găsească un loc de muncă decent cu un salariu normal pentru vremurile pe care le trăim și atunci se angajează ca profesori debutanți pe 2500-3000 lei pe lună;
* că cel mai probabil învățământul de stat se va degrada în continuare așa cum s-a întâmplat în ultimii ani, în timp ce școlile private cresc ca număr și vor reprezenta în viitor singura alternativă viabilă pentru o educație acceptabilă;
Foarte mare păcat că o parte a societății nu poate gândi singură, nu s-a alăturat profesorilor în acest demers și nu s-au putut rezolva cu această ocazie aspecte dureroase și prioritare ce țin de:
* siguranța din școli, accesul cu substanțe și obiecte periculoase;
* accesul la consiliere psihopedagogică pentru fiecare elev din fiecare școală;
* teste psihologice pentru profesori care să nu mai reprezinte o glumă și care să elimine dereglații din sistem;
* un nivel acceptabil de amenajare și condiții de igienă pentru fiecare școală din România;
* depolitizarea școlii și eliminarea nepotismului;
* acceptarea în funcții mari numai de oameni pregătiți și independenți, care au legătură cu realitatea din învățământ și cunosc ceea ce se întâmplă în școli;
Dar cine să se gândească și să ceară toate acestea? Ar putea face asta doar oameni care citesc despre situația de fapt, care se interesează despre cifrele realității din teren, care nu pleacă urechea la primele declarații manipulatoare bazate pe nevoie de moment, cum ar fi furia de a nu avea cu cine să lași copilul, sau pe ură și invidie nejustificate.
Până când nu vom avea îndrăzneala de a căuta singuri informații reale, de a analiza și de a gândi obiectiv, vom rămâne un popor ușor de manipulat, care acționează în baza unor emoții, speculate de unii și alții...
Despre manipulare
Manipularea este un tip de influență socială care urmărește schimbarea percepției sau comportamentului celorlalți cu ajutorul unor tactici ascunse, amăgitoare sau chiar abuzive. Pentru că manipulatorul își urmărește doar propriile interese, deseori în detrimentul altora, aceste metode pot fi considerate exploatatoare, imorale și înșelătoare.
George Simon a identificat următoarele tehnici manipulative. Câte recunoașteți în comportamentul unor decidenți?
Minciuna: Pe moment e greu de spus dacă cineva minte, deși deseori adevărul iese la iveală după un timp, când deja e prea târziu. Un mod de a reduce șansele de a fi mințit este de a înțelege că indivizii cu unele tipuri de personalitate (în special psihopații) sunt experți în arta minciunii și a trișatului, făcând frecvent aceste lucruri, deseori cu subtilitate.
Minciuna prin omisiune: Aceasta este o formă subtilă de minciună, comisă prin omiterea unei părți semnificative din adevăr. Această tehnică se mai utilizează în propagandă.
Negarea: Manipulatorul refuză să admită că el sau ea a făcut ceva rău.
Justificarea: O scuză prezentată de manipulator pentru comportamentul neadecvat.
Minimizarea: Un tip de negare cuplată cu justificare. Manipulatorul spune că comportamentul lui/ei nu este atât de dăunător sau iresponsabil precum sugerează altcineva, de exemplu spunând că o insultă a fost doar o glumă.
Atenția sau neatenția selectivă: Manipulatorul refuză să acorde atenție oricărui lucru care l-ar abate de la agenda sa, spunând lucruri cum ar fi „Nu vreau să aud”.
Diversiunea: Manipulatorul nu acordă un răspuns direct unei întrebări directe, ci face o diversiune, direcționând conversația către un alt subiect.
Evaziunea: Similară cu diversiunea, dar aici se oferă răspunsuri vagi, irelevante, divagații sau expresii ambigui.
Intimidarea mascată: Manipulatorul își pune victima în defensivă folosind amenințări voalate (subtile, indirecte sau subînțelese).
Culpabilizarea: Un manipulator se adresează conștiinței victimei și sugerează că acesteia nu îi pasă îndeajuns, că e prea egoistă sau că o duce prea ușor. De obicei, asta face ca victima să se simtă prost, punând-o într-o poziție inferioară, provocându-i anxietate și îndoială de sine.
Rușinarea: Manipulatorul folosește sarcasmul și ocara pentru a amplifica frica și îndoiala de sine în victimă. Manipulatorii folosesc această tactică pentru a-i face pe ceilalți să se simtă nevrednici și prin urmare, să li se supună. Tacticile de rușinare pot fi foarte subtile, de exemplu o privire aprigă, un ton al vocii neplăcut, comentarii retorice sau sarcasm subtil. Manipulatorii te pot face să te simți rușinat pentru simplul fapt că ai îndrăznit să li te opui. Este o modalitate efectivă de a crea un sentiment de inadecvare în victimă.
Jucarea rolului de victimă ("sărmanul/a de mine"): Manipulatorul se portretizează ca fiind o victimă a circumstanțelor sau a comportamentului altcuiva pentru a provoca milă, simpatie sau compasiune. Oamenii care se ghidează în funcție de conștiință și cărora le pasă nu suportă să vadă pe nimeni suferind și manipulatorului îi este ușor să se folosescă de simpatie pentru a obține cooperare.
Învinovățirea victimei: Aceasta este o tactică eficientă de a pune victima în defensivă, mascând totodată intenția agresivă a manipulatorului.
Jucarea rolului de servitor: Agenda personală este mascată de pretextul servirii unei cauze nobile, de exemplu spunând că se comportă într-un anumit fel din „supunere” sau pentru că se află „în slujba lui Dumnezeu” sau a unei figuri autoritare similare.
Seducția: Manipulatorii folosesc șarmul superficial, lauda, măgulirea sau sprijinul fățiș al altora pentru a le câștiga încrederea și loialitatea.
Proiectarea vinii (datul vinii pe alții): Manipulatorul găsește un țap ispășitor, deseori în moduri subtile, greu de detectat.
Simularea inocenței: Manipulatorul încearcă să sugereze că răul făcut nu a fost intenționat sau că nu a făcut lucrul de care este acuzat. Manipulatorul se poate preface surprins sau indignat. Această tactică face ca victima să se îndoiască de propria judecată sau chiar de sănătatea ei mintală.
Simularea confuziei: Manipulatorul face pe neștiutorul, pretinzând că nu știe despre ce vorbești sau că e confuz cu privire la o problemă importantă care i-a fost adusă la cunoștință.
Afișarea furiei: Manipulatorul exprimă furie pentru a afișa suficientă intensitate emoțională și mânie pentru a șoca victima și a o face să se supună. De fapt, manipulatorul nu este nervos, ci se preface. El vrea ceva și „se enervează” dacă nu obține lucrul respectiv.