Ca această mămică mai sunt părinți, care vorbesc despre dependența copiilor de la vârste fragede de telefoanele mobile, ca și cum copiii sunt singurii vinovați de situație. Doar din postura omului care observă că cineva a luat-o pe o cale greșită și ar vrea să-i întindă o mână de ajutor. Fără a-și asuma vreo ,,contribuție" la situația prezentată.
Dar întotdeauna este mai dificil ,,să îndrepți" lucrurile sau să estompezi anumite obiceiuri, decât să le previi. Ideal ar fi ca fiecare părinte să se gândească la acest subiect extrem de abordat pe toate canalele posibile, atunci când copilul este mic, când are 2-3 anișori și adultul îî așează telefonul mobil în față cu melodii și desene pe youtube pentru a se liniști. Căci e mai simplu să îl faci să nu mai plângă sau să stea liniștit cu ajutorul telefonului, decât acordându-i timp și atenție, sau comunicând.
Iată două detalii simple, ce țin de prevenție, de care orice părinte cu copil mic poate ține cont, pentru a evita dependența de telefonul mobil:
1. Vârsta copilului atunci când părintele îi cumpără primul telefon mobil - Momentul trebuie amânat cât mai mult. Știu explicația cu școala online, dar în majoritatea caselor există cel puțin un laptop sau un calculator pe care copilul îl poate utiliza. În plus, în locul unui smartphone este de preferat să cumpărați un laptop pentru copil. Psihologii recomandă ca un copil de sub 3 ani să nu aibă niciun fel de acces la smartphone, TV sau computer, iar vârsta minimă recomandată pentru a deține un telefon este de 12-13 ani.
Nu doar din punct de vedere psihologic este mai bine ca un copil să primească propriul telefon mobil cât mai târziu, ci și din punct de vedere medical. Specialiștii recomandă ca un copil să aibă cel puțin vârsta de 12 ani împliniți, înainte de a folosi smartphone-ul, din mai multe motive:
* După vârsta de 12 ani cutia craniană va fi destul de dezvoltată pentru a putea bloca din radiațiile nocive emise de telefoanele mobile din noile generații. Unele studii sugerează o legătură directă între expunerea prelungită la radiațiile telefoanelor mobile și dezvoltarea unor tumori benigne sau maligne. O cercetare suedeză a obținut rezultate care sugerează că este posibilă creșterea riscului de instalare a tumorilor benigne la nivelul capului și al gâtului, după 10 ani de utilizare a celularului. Un alt studiu european vorbește despre șanse crescute de apariție a tumorilor pe partea capului expusă cel mai des telefonului mobil. Se recomandă că apelurile să fie făcute utilizând modul difuzor sau funcția apel video, astfel încât telefonul, mai exact antena acestuia, să fie cât mai departe de cap. Astfel, cantitatea de radiații ce ajunge la nivelul capului este diminuată, iar potențialele efecte negative sunt minimizate. De asemenea, pot fi utilizate căști cu fir, deoarece acestea nu emit astfel de radiații la nivelul capului. Cercetătorii din toată lumea recomandă că până la vârstă de 12 ani să se evite complet utilizarea telefonului mobil. Se pare că în cazul copiilor, nivelul de radiații care afectează creierul este de două ori mai mare decât în cazul adulților iar zona hipotalamusului este de trei ori mai expusă.
* Ecranul mic, pus în fața unui glob ocular în creștere, determină miopie. Odată apărută deficiența de vedere, este posibil ca dioptriile să crească semnificativ, mai ales în perioada de creștere accentuată (începând cu 8-9 ani). Un calculator este de preferat unui telefon iar un televizor este de preferat unui monitor de calculator.
* Poziția corpului copilului în unghi de 60 de grade, adică aplecat deasupra ecranului, înseamnă o greutate de 5 ori mai mare pe gât. Practic presiunea pe gât în cazul copiilor este de 10 ori mai mare într-o poziție vicioasă. Pot apărea dureri de cap, de spate, sau de coloană.
2. Conștientizarea și combaterea nomofobiei din familie - Mai exact părinții trebuie să combată obiceiul nesănătos de a ține ei înșiși tot timpul telefonul aproape. Adică tendința de a-l butona în toate ipostazele și momentele zilei, de a acorda întreaga atenție telefonului, chiar și atunci când copilul are nevoie de ceva și încearcă să comunice cu părintele. Puterea exemplului este foarte importantă și copilul va prelua mai ușor aceste obiceiuri pe care le vede la părinții săi. Această dependență are o denumire - nomofobia.
Nomofobia este o afecțiune psihologică din ce în ce mai frecventă și se traduce prin teama de a sta departe de telefonul mobil și dorința intensă de a-l butona cât mai des. Persoanele cu acest sindrom caută un contact constant și exagerat cu dispozitivul tehnologic, ceea ce le conferă senzația de a controla constant situația. Riscul de a fi deconectat de la telefonul mobil poate duce în cazul persoanelor cu acest sindrom la experiențe de tristețe, anxietate și chiar depresie.
Foarte des, chiar și simpla idee de a nu avea acces la propriul smartphone poate genera stări de rău, neliniște și agresivitate.
Un studiu a dezvăluit că aproximativ 58% dintre bărbați și 47% dintre femei au fost afectați de anxietate de deconectare cu telefonul mobil (NOMOFOBIE: FĂRĂ TELEFON MOBIL PhoBIA Sudip Bhattacharya, Md Abu Bashar, Abhay Srivastava și Amarjeet Singh, 2019).
Cum poate fi combătută nomofobia
Este esențial să restabiliți contactul cu lumea reală, să restabiliți interacțiunile interpersonale din viața reală și mai ales conexiunile față în față.
Este foarte important să vă angajați cu întreaga familie în activități practice și concrete, cum ar fi pictura, grădinăritul, jocul în aer liber, toate acestea putând distrage atenția persoanei nomofobe de la utilizarea smartphone-ului.