Astăzi, în prima zi de grevă generală, am avut ocazia de a purta câteva discuții amicale cu mai mulți părinți. Eu, tot în calitate de mămică. Cu această ocazie am identificat cel puțin cinci mituri false care circulă despre profesori și care merită să fie explicate și demontate, deoarece nu fac decât să contribuie la adâncirea prăpastiei dintre părinți și cadre didactice.

Trebuie să înțelegem că ura nu ajută cu nimic ci doar înrăutățește situația pentru copiii noștri. Ce bine ar fi dacă am renunța la a arunca responsabilitate complet, de la unii la alții, în privința educației copiilor noștri. Ce benefic ar fi dacă fiecare părinte și profesor și-ar asuma partea sa și împreună (mult mai puternici!) am pune presiune să se respecte legea, să se rezolve problemele din educație, să se ia decizii corecte, să avem un sistem performant cu oameni capabili, din fruntea ministerului și până la catedră! Pe scurt, să facem echipă pentru copiii noștri.

În plus, cred că oricine își dorește să fie corect informat, nu manipulat și ațâțat cu niște idei false, în dezavantajul tuturor. Așa că propun să despicăm firul în patru despre fiecare idee falsă care circulă, probabil pentru a provoca vrajbă.

Iată care sunt cele 5 mituri false la care mă refer:

1. ,,Un profesor lucrează doar 18 ore pe săptămână și are tupeul să ceară o mărire de salariu?"

FALS!

Ideea pleacă de la o informație reală și anume aceea că norma întreagă a unui cadru didactic presupune 18 ore de predare pe săptămână. Dar, orele de predare nu sunt însă totuna cu orele de lucru. Ele nu cuprind toată activitatea profesională a cadrului didactic. Orele de predare înseamnă doar timpul pe care profesorul îl petrece în fața copiilor, în clasă și pentru care se pregătește în alte câteva ore.

Această activitate pe care profesorul o desfășoară când nu predă presupune conceperea unor planificări și a unor planuri de lecție, organizarea orelor speciale, pregătirea testelor care urmează să fie aplicate la clasă, corectarea lucrărilor elevilor, rezolvarea tuturor formalităților școlare ce țin de meseria de dascăl (condică, procese verbale etc), participarea la consilii școlare și comisii, pregătirea pentru inspecții și ore deschise, pregătirea echipelor de elevi pentru concursuri și olimpiade în cadrul școlii, participarea la acțiuni speciale, excursii și vizite. Și multe alte indatoriri!

Deci nu, meseria de dascăl nu este una privilegiată, cu program scurt. Din contră, presupune deseori sacrificarea timpului liber, inclusiv la final de săptămână, investiții personale (mulți profesori ajung să cumpere materiale didactice din bani personali) multă rezistență la stres, vigilență, responsabilitate, răbdare, calm, concentrare și din această cauză este mult mai solicitantă decât alte meserii.

2. ,,Să rezolve mai întâi problemele din școli cu haosul, violența și substanțele interzise, pentru care sunt principalii vinovați, apoi să ceară."

FALS

Ar fi foarte nedrept să arătăm cu degetul profesorii, doar pentru că ei sunt ,,la firul ierbii", pentru toate problemele din școli, care țin de fapt de sistem, minister și decizii politice în general. Nu profesorii sunt principalii factori care au adus sistemul și educația în halul în care sunt astăzi, ci deciziile clasei politice. Acestea au determinat în timp o scădere drastică a autorității profesorului la clasă și prăbușirea respectului pentru meseria de dascăl în societate. 

Rezultatul final este agravarea tuturor problemelor pe care le vedem astăzi la știri: violență, substanțe interzise, haos la ore. 

Cum?

Prin politizarea educației și nepotism pe care sistemul bolnav îl avantajează. Inspectori și directori numiți politic, angajarea rudelor și prietenilor și alte favoruri care se întâmplă ,,pe relații" și ,,pe interese". Așa au ajuns mulți incompetenți și incapabili să ocupe funcții, în timp ce alți specialiști, cu vocație și motivație, nu au loc.

Prin nerespectarea legii. De exemplu, problema lipsei cabinetelor de consiliere psihopedagogică din școli, deși legea presupune existența unui consilier la 800 de elevi. Un alt exemplu pentru nerespectarea legii sunt chiar salariile profesorilor, care ar fi trebuit să fie mărite de mult prin lege, dar legea nu s-a respectat. În afară de salarii au mai existat ore suplimentare și remediale neachitate la timp sau deloc, ceea ce este mai mult decât nerespectarea legii, este o umilință și o înjosire pentru profesori.

Prin corupție. Din cauza corupției din gestionarea bugetelor din educație ajungem să vedem uneori școli cu 10 copii în care există investiții total nejustificate, doar pentru a ,,cheltui" bugete prin firme ,,de casă". Și în paralel vedem copii care se chinuie în alte școli cu toalete în curte, încălzite cu sobe cu lemne sau care funcționează în clădiri care stau să cadă.

Iată, deci, cum luând în calcul aceste aspecte constatăm că și profesorul este la rândul său din multe puncte de vedere o victimă a sistemului, care luptă cu aceste probleme care îi afectează rezultatele muncii, cariera, la fel cum afectează părinții și elevii, care nu beneficiază de o educație de calitate.

Întrebarea retorică este: nu vă deranjează că cei care iau decizii neinspirate și dau dovadă de o lipsă de eficiență și performanță alături de cei din jurul lor primesc salarii imense iar cei care se ocupă de copiii noștri, luptându-se cu probleme create de primii menționați sunt plătiți prost în comparație cu multe alte meserii?

Iată, informativ, o listă a salariilor din Ministerul Educației.

3. ,, Sunt toți niște incapabili, de-aia copiii din ziua de azi au ajuns atât de needucați."

FALS

În primul rând, generalizarea nu este niciodată corectă. Sunt și oameni incapabili, ca în orice branșă, dar întotdeauna să generalizezi, jignind o categorie întreagă, este profund incorect.

Educația copiilor de astăzi este rezultatul școlii, familiei, societății și al tuturor influențelor prezente în viața lor. Când arătăm cu degetul profesorii, pe care îi numim ca fiind singurii responsabili pentru educația copiilor, arătăm cu alte patru către noi înșine.

Dacă noi ca părinți nu ne asumăm absolut deloc cei șapte ani de acasă și mai departe educarea copilului acasă prin insuflarea de valori și principii în sânul familiei, atunci cu siguranță nu vom da celui mic un exemplu pozitiv în privința școlii. Dacă noi, părinții, cele mai puternice modele pentru copii, nu respectăm școala și profesorii, nici ei nu o vor face. Și pentru acest lucru nu sunt profesorii de vină.

4. ,,Se îmbogățesc oricum din meditații, acum vor și salarii mari."

FALS

Nu toți profesorii acordă meditații. Nu știu de niciun profesor (cu o singură excepție) care să-și fi luat case din meditații. Există o lege care reglementează serviciile de meditații acordate elevilor, totul se desfășoară acum ca o activitate comercială, cu sume declarate și impozitate, cu taxe achitate la stat. Este greu spre imposibil să se îmbogățească cineva din meditații.

Meditații există în toate țările, nu reprezintă un motiv de blamare. Este simplu. Sunt elevi care chiar au nevoie de meditații și le fac la inițiativa părinților care doresc să-i sprijine. Sunt alți elevi care nu au nevoie, dar doresc să facă performanță într-un anumit domeniu și aleg să aprofundeze o anumită materie, e dreptul lor. Ar fi mai rău să nu existe această posibilitate.

5. ,,Este plin sistemul de profesori cu probleme, se mușamalizează tot, se acoperă unii pe alții."

FALS

O altă formă incorectă de generalizare. Just este să admitem că există, ca în orice branșă, și profesori problemă. Așa cum există și polițiști problemă, așa cum există și medici problemă. 

Dacă ajungeți într-o situație în care copilul este agresat, nedreptățit, discriminat de profesor, sau există o nemulțumire profundă cu privire la un anumit profesor care nu are competențele necesare sau are un comportament neprofesionist, sfatul meu este să acționați! Nu să vă văitați, nu să scrieți pe facebook și atât, nu să ziceți din start că nu se poate rezolva nimic! Întotdeauna se poate face ceva.

Există posibilitatea depunerii unei sesizări la conducerea școlii, la inspectorat, la minister, la poliție, cu sau fără sprijinul presei. Există legi și pârghii legale să se rezolve orice problemă. Cu o singură condiție: dacă ne ocupăm serios de rezolvarea ei și luptăm pentru copii în primul rând. Nicio mușamalizare sau tărăgănare nu poate rezista în fața unei acțiuni susținute legal și îndreptățite.

Câți dintre părinții nemulțumiți se limitează la exprimarea neplăcerilor în cercul de cunoștințe sau în social media și câți acționează concret? Ar fi mai bine din toate punctele de vedere dacă am da de fiecare dată când este cazul o mână de ajutor la ,,curățarea" sistemului. Altfel... suntem complici.


Câteva concluzii personale


Sper ca explicațiile de mai sus să ajute la o mai bună înțelegere a situației actuale. Greva generală nu va rezolva mare lucru, e adevărat, se mai face un pas, atât. Mi-ar fi plăcut ca această grevă generală să cuprindă mai multe cerințe, care să aducă schimbări concrete în primul rând în privința siguranței din școli. Mi-ar fi plăcut ca alături de profesori să se implice și părinții, astfel încât împreună, cu o singură voce, să ceară adevărata atenție pe care educația o merită!

Dar asta nu mă împiedică să văd importanța demersului pentru salarii decente în educație și sper ca acesta să-ți atingă scopul. Mă gândesc la toți specialiștii competenți care ar putea fi implicați în educația copiilor noștri și care nu sunt atrași de salariile mici (un profesor debutant are salariul 2500 lei) așa că preferă cariere în alte domenii, merg acolo unde sunt apreciați la valoarea lor.

Ce fel de tineri absolvenți de studii superioare vor veni să fie profesori pe astfel de salarii? De la cine vor învăța copiii noștri în loc să învețe de la oameni care fac performanță în domeniile în care au studiat?

Nimeni nu deține adevărul absolut, dar este foarte important să ne informăm și să privim problema educației din toate unghiurile. Să renunțăm la agresivitatea verbală și să stăpânim furia. Apoi să reflectăm puțin cu înțelepciune...