Cred că dacă ar exista un ,,examen" pe care ar trebui să-l treci înainte de a deveni părinte, profesor sau alt specialist care are de-a face cu educația copilului, mulți l-ar pica, din păcate. În primul rând, dacă ești pro violență nu te ,,califici" să fii nici părinte, nici profesor.

Ce înseamnă ,,pro violență"?

Să ai impresia că ,,bătaia e ruptă din rai" și că o urecheală sau o palmă din când în când fac bine pentru educație. Să umilești verbal copilului, să-l jignești, în loc să-i explici unde a greșit și în loc să fii în stare să impui cu fermitate (nu prin frică) regulile.

Să-ți înveți copilul ,,să nu fie un pămpălău" și să agreseze alți copii. Sau să-ți înveți copilul să răspundă la violență cu violență, în loc să se apere și mai departe să ceară ajutorul adulților.

Celor care dau sfaturi în acest sens, afirmând că s-a ajuns la gradul actual de violență în școli pentru că nu sunt copiii bătuți suficient, promovând astfel de metode, le spun că din contră! În România copiii sunt bătuți, poate tocmai de aceea suntem în situația actuală. 

Salvați Copiii a prezentat un studiu, citat de Adevărul, care relevă faptul că 63% dintre copii afirmă că sunt bătuți de părinți acasă, iar 38% dintre părinți recunosc că sunt agresivi cu copiii lor. Poate ar fi timpul să renunțăm la astfel de apucături noi adulții, oferind copiilor zilnic exemple de cum se pot rezolva problemele fără violență, exemple de pace, înțelegere și respect între oameni, ca să vedem o schimbare! 

În al doilea rând:

Unii părinți nu ar trece un asemenea ,,examen" pentru că nu înțeleg ce responsabilități implică de fapt statutul de părinte, în special cele legate de timpul pe care ar trebui să i-l dedice copilului, obligațiile cu privire la sănătatea sa fizică și mentală, siguranța și educația sa de acasă. Sunt părinți care vorbesc cu copiii lor doar la finalul săptămânii, pentru că atunci au timp. Alții nu comunică deloc cu copilul, iar în puținul timp petrecut împreună, fiecare stă pe telefon sau pe calculator. Mai sunt părinți care nu pricep că lipsa de timp și atenție acordate copilului pot avea efecte grave. În loc de acestea sau pentru a avea mai mult timp și liniște pentru sine, preferă să-i pună în față un ecran și așa vedem copii de 1-2 ani, în cărucior, cu ochii în telefon, vizionând ore în șir clipuri pe youtube.

Unii profesori nu l-ar trece pentru că își detestă din start elevii. Nu reușesc să treacă dincolo de aparențe și repulsia se declanșează la primul gest ,,obraznic" sau pur și simplu la prima vedere, dacă este vorba despre o tunsoare ieșită din comun, machiaj etc. Nu poți educa și ajuta un copil să fie echilibrat dacă îl urăști. Dacă însă există o afecțiune necondiționată la baza actului educațional, atunci vei avea răbdarea de a-l ajuta cu adevărat să îndrepte ce este de îndreptat, nu prin respingere, ci prin apropiere și comunicare.

Sună dur cuvântul ,,ură", dar de foarte multe ori nevoia copiilor de a fi luați în seama, de a fi respectați ca persoane, ascultați, sfătuiți, ajutați, generează în rândul multor adulți reacții răutăcioase, care se manifestă prin expresii de genul: ,,Li s-a urcat la cap.", ,,Tot ei se plâng, când sunt niște obraznici."

Uitând detalii importante: generațiile de copii din prezent dovedesc o viteză de învățară extraordinare, ei s-au născut cu tehnologia ca parte a existenței lor. Au acces instantaneu la o comunicare deplină cu tineri din toată lumea, modalitate prin care mulți copii au învățat rapid limbi străine sfidând rezultatele celor mai bune cursuri, care nu au reușit performanțe similare de învățare într-un timp la fel de scurt. Sunt tineri creativi, autonomi, calități care trebuie puse în valoare și care se bat cap în cap cu abordările de tipul ,,eu vorbesc și tu doar asculți". O abordare interactivă manifestată de adult față de acești tineri, empatică și o comunicare deschisă pot face minuni. Să nu uităm și faptul că acești copii trăiesc în prezent într-o lume mult mai dură, rezultatul deciziilor și acțiunilor noastre, ale adulților!

Cele mai mari greșeli pe care le facem ca adulți:

1. Este o greșeală să generalizăm. Da, există copii rebeli, impulsivi, există din păcate și copii care se nasc sau devin extrem de periculoși pentru cei din jur și după părerea mea nu trebuie să insistăm să-i integrăm cu forța unde nu se pot adapta. Dar nu toți sunt așa! Nu este corect să avem o atitudine de respingere, de antipatie și chiar de ură față de toți adolescenții, băgându-i în aceeași oală prin critici și afirmații foarte dure la adresa tuturor.

2. Este o greșeală să uităm cum era când am fost și noi adolescenți și că adolescența înseamnă ,,din oficiu" rebeliune. Sunt persoane adulte care par să fi uitat complet perioada copilăriei și a adolescenței din viața lor. Gândiți-vă la modul în care vedeați lumea atunci, cum vorbeați, cum vă purtați, cum interpretați ceea ce vă spuneau părinții și profesorii, cum ați greșit, ce v-ar fi ajutat atunci și la ce fel de abordare din partea adulților ați fi fost mai receptivi. Sunt elemente ce țin de empatie, de mare ajutor în relația cu adolescenții din prezent.

3. Este o greșeală să dăm vina doar pe copii pentru greșelile lor, când ei trăiesc în lumea pe care noi am creat-o.

Există violență în școli? Nu copiii lucrează la Ministerul Educației și în Guvern. Nici în inspectorate și conducerile unităților de învățământ. Nu ei au stabilit regulamentele ultra permisive din ultimii ani și nu ei au făcut țăndări autoritatea profesorilor și a școlii. Ci adulții.

Există o agresivitate în creștere în rândul copiilor? Nu își cumpără singuri jocuri violente și jucării inspirate din seriale care promovează agresivitatea de la vârste fragede și nu aleg întotdeauna singuri să fie în preajma unor modele care promovează violența. Un tată violent sau o mamă violentă va transfera o parte din agresivitatea sa și copiilor.

Sunt probleme cu substanțele interzise? Nu copiii stabilesc legile și nici nu lucrează în instituțiile care ar trebui să ia măsuri pentru a-i proteja de toate substanțele care le fac rău, de la cele interzise, până la băuturi energizante și alte produse cu ingrediente nocive care se vând zilnic copiilor.

Deci corect ar fi să ne asumăm ca adulți o parte mare de vină din situația actuală în care au ajuns școala, societatea și educația. 

Soluțiile și rezolvarea nu stau în mâinile copiilor, stau tot în mâinile adulților.

De noi depinde, în mare măsură, dacă generațiile de copii din prezent vor avea ocazia să-și valorifice atuurile sau lumea în care trăiesc, din ce în ce mai agresivă, mai lipsită de afecțiune și empatie îi va afecta în continuare în mod negativ.

Iar primul pas este să fim noi adulții exemplul zilnic de abordare civilizată (prin respectarea regulilor, inclusiv a celor ce țin de de bun-simț), iubire, empatie, înțelegere, respect și rezolvarea problemelor prin comunicare.