Mă gândesc dacă mai durează mult și mă bucur când o secretară intră grăbită cu foi în mână. Dar nu are treabă cu mine, se duce la ei și întreabă:
- Doamna păstrează numele de familie?
În secunda următoare, mama și tata se uită unul la altul încruntați, pe deasupra copilului care încă își mănâncă liniștit înghețata.
- Da, răspunde mama.
- Stați puțin!, intervine prompt tatăl, privind spre secretară. Apoi, către mamă: Ce rost are, că nu înțeleg?!
Femeia cu foile își dă seama că lucrurile nu s-au clarificat și spune:
- Vă las puțin să discutați, mă puteți anunța în câteva minute, veniți dvs la prima ușă de pe partea dreaptă.
Și pleacă, lăsând în urmă sunetul slab al tocurilor.
Mama îi spune încet tatălui, pe deasupra copilului:
- De ce faci faze din astea?
- Dar tu de ce ești nesimțită?
- Eu sunt nesimțită?! (ridică puțin tonul) Sau tu ești măgar, cum să nu am același nume cu al copilului, crezi că mai dau 2 bani pe tine?!
De data aceasta nu mai pot eu să-mi iau ochii de la copil. Expresia senină și zâmbitoare este acum crispată. Privirea speriată. Se uită în sus, stânga, dreapta, când la mama, când la tata. Obrajii sunt roșii, înghetața se topește pe degete și oricum o ține înclinată, aporape îi cade pe hăinuțe, dar cui îi pasă? Nimeni nu observă...
Copilul spune în șoaptă, de parcă nu ar fi vrut cu adevărat să fie auzit, atât:
- Mami..., tati.
Dar cuvintele grele din schimbul de replici tăioase dintre părinți sunt mai puternice, conflictul a escaladat în doar câteva secunde și s-au auzit câteva jigniri jenante, apoi s-a lăsat tăcerea în timp ce tatăl caută nervos prin buzunare pachetul de țigări și se pregătește să iasă afară.
Două șiroaie de lacrimi țâșnesc din ochii de copil speriat...
- Doamna Rusu, poftiți vă rog!, o aud pe asistentă. Merg tulburată să semnez procura...
Cei care suferă cel mai mult când vine vorba despre un divorț, sunt copiii. Dar acest lucru depinde în mare măsură de atitudinea părinților. Ei au puterea de a nu pune pe umerii copilului greutatea unei despărțiri traumatizante.
Divorțul este oricum o etapă grea, pentru întreaga familie. Părinții care greșesc față de copil o pot face neintenționat, tocmai de aceea se recomandă informarea în privința atitudinii corecte și sper ca acest material să le fie de folos tuturor celor care au nevoie să știe cum ar fi cel mai bine pentru copil să procedeze.
Care este atitudinea corectă față de copil, când familia trece printr-un divorț
Dacă nu mai există nicio șansă pentru ca acest lucru să nu se întâmple, dacă cei doi soți au epuizat toate căile pentru a face relația funcțională și ajung (într-un mod civilizat) la concluzia că divorțul este unica soluție, atunci cel mai mare interes ar fi de preferat să fie acordat copilului, astfel încât acesta să treacă într-un mod cât mai ușor prin experiența despărțirii părinților săi, fără a se învinovăți, fără tensiuni, suferință, teamă, tristețe, stres și anxietate.
Iată câteva recomandări pentru părinți, cu privire la atitudinea corectă față de copil, atunci când familia trece printr-un divorț:
* Niciun copil nu este prea mic pentru ,,a înțelege". Să minți copilul pentru a-l proteja, este o atitudine greșită, care poate avea efecte dureroase. Este foarte bine să-i spui copilului despre schimbările care urmează, într-un mod simplu, pe înțelesul său, folosind o variantă adaptată vârstei sale, dar cât mai aproape de realitate. Așa va înțelege de ce nu mai dorm toți membri familiei sub același acoperiș și ce rost are tot ce va fi diferit de acum înainte. Este bine să fie lăsat să pună întrebări și să primească răspunsuri, cu răbdare și înțelegere.
* Copilului este obligatoriu să i se spună că:
1. Părinții nu divorțează de EL.
2. Părinții vor rămâne pentru totdeauna mama și tata pentru el, la fel ca până acum. Acest lucru nu se va schimba niciodată.
3. Mama și tata îl vor iubi la fel de mult, necondiționat, chiar dacă ei doi nu mai pot fi soț și soție.
4. Nu este vina lui pentru schimbările care au loc.
* Copilul nu trebuie sub nicio formă să fie folosit de cei doi parteneri, pe post de: monedă de schimb, obiect de șantaj, obiect de pedeapsă, obiect de răzbunare, mesager între cei doi soți, judecător în fața căruia soții își expun reciproc isprăvile, pentru ca cel mic să decidă cine a greșit mai mult.
* Toate disputele între soți, în privința păstrării numelui, partajului, programul copilului și cum va fi împărțit timpul său între cei doi părinți, despre bunuri, rate și altele se rezolvă atunci când copilul nu este de față, pentru a evita schimbul de jigniri, replicile violente și alte gesturi care pot fi deosebit de traumatizante pentru copil. Iar de față cu copilul se va păstra o atmosferă prietenoasă, liniștită, calmă, pașnică.
* Copilul nu trebuie să fie certat dacă în anumite momente își exprimă emoțiile prin plâns iar gesturile de furie nu trebuie să fie corectate chiar pe loc. Varianta corectă este discuția liberă la momentul oportun, comunicarea foarte bună care nu trebuie să sufere schimbări odată cu divorțul, exprimarea stărilor emoționale prin cuvinte, desene sau alte modalități care pot reprezenta o bună ,,supapă".
* Copilul nu trebuie forțat să aleagă între cei doi parteneri, pus în situații de mare tensiune emoțională, iar interesul adulților trebuie să fie concentrat pe binele copilului. Nu trebuie să îi fie oferite detalii dureroase și traumatizante din relația părinților, care doar îi fac rău.
Dacă părinții divorțați reușesc să păstreze o relație de prietenie, bazată pe respect reciproc și încredere, este cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru copil.