Eu nu am dat niciodată afară un elev de la oră și i-am primit întotdeauna în clasă și pe elevii cu părul verde, belciug în nas, elevele machiate sau cu blugii rupți, chiar dacă nu sunt de acord cu astfel de derapaje. Însă am realizat că doar printr-o apropiere de școală și de mine ca posibil mentor voi reuși să-i schimb în bine și doar așa s-a întâmplat mereu. Nu prin respingere.
Cei care avem o carieră în educație și nu numai, știm că în fiecare clasă, cu mici excepții, există acel ,,elev problemă", care nu se supune regulilor, deranjează ora, răspunde obraznic și are o influență negativă asupra colegilor. De obicei, locul său preferat este în ultima bancă și în jurul lui adună rapid colegii din clasă care îi copiază comportamentul și îl urmează în clasament, dacă ar fi să se facă o ,,ierarhie" a celor mai obraznici copii din respectivul grup.
Cum în majoritatea școlilor din România accesul la consiliere psihopedagogică este deficitar, mulți profesori ajung să nu facă față atmosferei pe care acești copii o produc la ora de curs. Presiunea și stresul ating cote maxime când nu ai experiență suficientă sau fler pentru a gestiona astfel de situații. Se ajunge până în stadiul în care ora nu se mai desfășoară deloc normal și totul decurge sub semnul unui conflict permanent.
De obicei, copiii cu un astfel de comportament se confruntă cu o situație specială în familie. În general, este vorba despre părinți plecați la muncă în străinătate, divorț, relație conjugală problematică, poate violență domestică sau o lipsă acută de timp și de atenție. Dacă un profesor are în vedere faptul că acel copil cu un comportament rebel, cu ieșiri obraznice este din alt punct de vedere o victimă, va înceta să-l vadă ca pe un dușman.
De fapt, în majoritatea cazurilor, acești copii duc o lipsă importantă de atenție și iubire. Poate din contră, li se spune acasă cât sunt de ,,proști". Așteptările lor sunt ca ceilalți adulți să îi vadă la fel de incapabili și în general să-i certe și să-i trateze cu dispreț și antipatie.
Tocmai de aceea, o schimbare de atitudine din partea profesorului, o abordare surprinzătoare, ar putea avea efecte benefice neașteptate.
Ce înseamnă acest lucru? De pildă:
* Să-l desemnezi pe cel mai rebel elev din clasă responsabil cu ordinea și liniștea. Va fi clar o decizie care va produce multă surprindere:
,,Tu vei fi azi asistentul meu, te rog să iei loc lângă catedră. Cât predau eu, te rog să notezi pe această foaie numele celor care deranjează ora. Când se întâmplă, te rog să mergi la banca respectivă și să așezi această bulină portocalie în dreptul elevul care nu are un comportament potrivit, ca să se poată corecta." La final, elevului rebel i se va mulțumi pentru sprijin, eventual printr-o strângere de mână.
Înseamnă creditarea copilului, tratarea lui fără prejudecăți. Grupul vesel va fi destrămat, căci ,,șeful" lor nu va mai fi în ultima bancă să dea tonul. Atmosfera va fi mult mai echilibrată.
Iar elevul problemă va fi astfel responsabilizat. Va dori să se descurce, unii chiar se vor simți onorați. S-ar putea ca aprecierea să-i placă mai mult decât disprețul și să se producă o schimbare radicală în comportament.
* Să cauți acel lucru bun din fiecare copil, ariile sale de interes, domeniile în care are abilități și să le folosești pentru a-i corecta comportamentul. Am asistat la o situație incredibilă în care doi elevi problemă produceau un adevărat haos la orele clasei a VIII-a din care făceau parte. Nu și la ora unei doamne profesoare aproape de vârsta pensionării. Lecția dumneaei se desfășura în liniște, deși ei nu lipseau din clasă. De ce? Pentru că, fiind în mediul rural, doamna a fost atentă la preocupările lor și a descoperit că adorau să repare lucruri. Azi clanța unei uși, mâine un suport, doamna găsea mereu câte ceva ca cei doi să lucreze în bancă în timp ce ascultau noua lecție. O metodă total atipică, dar cu efecte profunde. Pentru că dincolo de ce se întâmpla la oră, doamna îi sfătuia să-și exerseze aceste abilități și chiar dacă nu vor alege să facă studii superioare, să învețe o meserie și să se integreze în comunitate. (Era cu semnul întrebării dacă puteau termina pe viitor liceul, deși primeau tot sprijinul necesar din partea școlii și din păcate existau deja niște ,,apucături" în contradicție cu legea).
* Să-i oferi șansa unui elev de notele 2-3-4-5 să ia o notă bună de 9 sau 10, fără prejudecăți, dacă o merită. Mi s-a întâmplat când predam 3 materii în aceeași școală, printre care și Educație Tehnologică. Elevul ,,de coșmar" știa totul despre circuitele electrice, cum funcționează centralele electrice și ce rol au bujiile. I-am dat ocazia să se implice mai mult la oră, să se afirme, să arate ce știe și i-am pus ce a meritat - nota 10, chiar dacă a fost singurul lui 10 din Catalog. Pare absurd, dar a plâns de fericire. El căruia nu-i păsa nici de note, nici de școală, nici de lecțiile predate. Bineînțeles că și atitudinea sa la oră s-a schimbat. Mi-a spus la un moment dat că nu a simțit niciodată că profesorii sunt interesați de ceea ce știe. Înțelegeam de ce, deranjul pe care comportamentul său îl producea acapara toată atenția profesorului care nu-și dorea decât să scape de stresul de la oră și să-și poată face meseria. Însă nu mai este suficient, trebuie să ținem pasul cu elevii din prezent și să ,,vedem" în profunzime.
În concluzie, cred că trebuie să ținem cont că adolescenții de astăzi au aceeași rebeliune ca toți adolescenții, din toate vremurile. Nici noi nu am fost cei mai cuminți copii. Totuși, copiii din prezent se confruntă cu mult mai multe probleme față de copiii din trecut. Pentru că lumea în care trăiesc (cea construită de noi, adulții) este cu totul diferită, are mai multe tentații, primejdii și pericole la tot pasul.
Trebuie să avem în vedere că un elev pe care îl avem la oră, dacă acasă nu primește iubire, timp și atenție, este distrus din punct de vedere emoțional. Să încercăm să i le oferim la școală, în măsura în care este posibil. Dacă se poate salva ceva, acest lucru este posibil doar prin emoții pozitive, încredere, afecțiune, atitudine constructivă nu prin respingere, atitudine conflictuală și furie.