Ce scrie mai sus nu este în vreo limbă rară sau în vreun dialect special. În traducere, înseamnă: ,,Bravooo, haide, haide, haide, cine este cel mai bun? Cine, cine, cine?"
Este ceea ce îi spunea o bunică unui băiețel de 9-10 luni, nepoțelul său, care o privea cu ochi mari și mirați, absorbind ,,informația" mai eficient decât credem noi adulții că pot face copiii.
Este o situație destul de des întâlnită în rândul unor bunici și părinți, care fac această greșeală din dragoste pentru copil. El este atât de drăgălaș, încât adultul ajunge efectiv să se ,,prostească", fără a analiza prea mult dacă este bine sau nu pentru copil.
În realitate, cel mai bine pentru copil este să fie expus la o vorbire cât mai corectă. De la câteva luni copilul are capacitatea de a înțelege ce i se spune. În curând, în funcție de propria sa dezvoltare, va fi capabil să și răspundă. Procesul de absorbire a informației este foarte puternic, iar copilul este ca un burete.
Iată câteva detalii de care părinții și bunicii trebuie să țină cont, dacă își doresc să procedeze așa cum este mai bine pentru copil:
* Copilul are nevoie să i se vorbească din prima zi de viață. Este cel mai bine să existe o comunicare directă și permanentă cu el, din partea persoanelor apropiate. Să i se explice fiecare pas care urmează (,,acum te voi întinde aici", îți să schimb scutecul"; ,,ne pregătim să mergem la doamna doctor, o să se uite puțin la tine"; ,,plecăm la plimbare, o să-ți placă" etc.), sau să i se povestească lucruri;
* Tonul vocii ajută copilul să înțeleagă sensul cuvintelor și este bine să fie cât mai normal, fără un stil pițigăiat, forțat, cu o voce modificată, mai groasă sau mai subțire, ori cu strâmbături;
* Părinții și bunicii îi pot vorbi copilului ca și cum ar vorbi cu un adult, însă cât mai simplu și pe înțelesul său. Comunicarea sinceră, curată, fără invenții sau înflorituri desprinse din imaginație vor ajuta copilul cel mai mult să deprindă bune abilități de comunicare;
* Cel mai bine este să-i vorbim CORECT cu copilul. În special acordul subiectului cu predicatul să fie corect iar pronumele să fie utilizate corect (tu papi, nu ,,noi păpăm", dacă mănâncă doar copilul).
* Fără cuvinte ,,pocite" și expresii inventate de adulți (exemplu ,,ficăciori" în loc de ficăței), care nu au legătură cu vocabularul sau gramatica limbii române. Acestea vor rămâne în memoria copilului dacă sunt utilizate în familie pe termen lung. În astfel de cazuri îi va fi mult mai greu să se redreseze când va crește. De obicei, acest lucru se întâmplă în primii ani de școală, când începe să fie corectat de cadrele didactice și colegi.
* Nu sunt recomandate diminutivele în exces. Adică ar trebui să evităm ,,să mergem la o plimbărică la părculeț, unde vom lua și păpușica pentru a ne juca frumușel cu alți copilași etc."
Calitatea comunicării dintre copii și părinții și îngrijitorii lor, spun cercetătorii, este de o importanță mult mai mare decât numărul de cuvinte pe care le aude un copil.
Studiul constată: calitatea cuvintelor, nu cantitatea, este esențială pentru abilitățile lingvistice, precizează Association for Psychological Science.
Nu uitați că una dintre cele mai ușoare, frumoase și avantajoase metode pentru a îmbunătăți abilitățile de comunicare ale copilului și nu numai este lectura! Cu ajutorul poveștilor, copilul învață de foarte mic contextul corect al utilizării cuvintelor și își dezvoltă un vocabular bogat.
*