Cele mai vechi mărturii iconografice care au legătură cu existența portului tradițional românesc datează din neolitic (anii 10000-4000 î.e.n.). Cercetătorii au descoperit fragmente în zona Craiovei, cu desene ce simbolizau croiul pieselor de bază: cămașa, catrința sau opregul. Costumul popular românesc de astăzi își are rădăcinile în portul strămoșilor daci, geți și traci.
Pentru costumul tradițional românesc, materiile prime se produceau în gospodăriile țărănești, iar tehnica manuală după care era lucrat era una modestă și transmisă de la generație la generație. Aproape în fiecare casă exista un război de țesut și uneltele necesare broderiilor se realizau de meșteri pricepuți, din os, metal sau lemn.
Culorile se obțineau natural, prin tehnici perfecționate în timp și aveau origini vegetale.
Cu toate acestea, modelele realizate erau de o măiestrie artistică uimitoare! Costumele tradiționale autentice care ieșeau din mâinile oamenilor de la țară erau adevărate opere de artă, din materiale tradiționale naturale precum bumbacul, inul, cânepa, borangicul (folosit în ultimii 200 de ani) și lână.
Cămășile erau croite din pânză de in, cânepă sau bumbac, țesute în două ițe, iar ițarii se croiau din două sau patru ițe. În general, pânza cu fir gros era folosită în Transilvania și Moldova, în timp ce în zone precum Oltenia, Dobrogea sau Muntenia, firul era subțire și trebuia răsucit.
Ornamentele folosite pentru costumele tradiționale erau simple și inspirate din natură: păsări, animale, flori. Ele diferă în funzție de zonă. În costumele populare, există și un echilibru în cromatică, culorile sobre sunt combinate armonios cu nuanțe aprinse de roșu, galben, verde și albastru.
Costumul tradițional românesc a fost și este o sursă de inspirație pentru artă, cultură și frumos!
Foto: Tablou celebru pictat de Nicolae Grigorescu (1838-1907), intitulat ,,Țărancă torcând".