Mă refer la situațiile de acasă în care copilul întreabă insistent, fiind curios să afle mai multe informații despre ceva anume, iar adultul răspunde plictisit: ,,Mai lasă-mă, că m-ai zăpăcit!".

Și la situațiile de la școală în care elevul pune întrebări pertinente despre subiectul predat în timpul lecției și i se taie elanul: ,,Nu mai vorbi neîntrebat că deranjezi ora!" 

Dar și la situațiile în care acasă sau la școală copilul întreabă politicos, respectuos, dacă poate face ceva anume și i se răspunde cu o ironie de genul: ,,Ia vezi, poți?!"

În primul rând trebuie să ne lămurim de ce pun copiii atâtea întrebări

Ca să putem avea o atitudine corectă este important să înțelegem lucrurile în profunzime. ,,Explozia" întrebărilor are loc între vârsta de 2 și 6 anișori. Copiii se concentrează pe deslușirea relației dintre cauză și efect. Își asaltează părinții cu întrebări ce pot părea banale. Cer explicații, vor să afle detalii despre orice. Din acest motiv se mai numește perioada ,,de ce-ului". Este vârsta la care pornește (puternic) motorul curiozității. Iar curiozitatea este esențială pentru activarea imaginației, creativității și setei de cunoaștere a copilului.

Este mai bine să ai un copil școlar care pune multe întrebări decât un copil care nu întreabă niciodată nimic, pentru că acesta nu este semn bun. Albert Einstein spunea despre sine că „nu am un talent special, sunt doar extraordinar de curios” și afirma că „este foarte important să nu te oprești din a pune întrebări.” Dorința continuă de a ști și de a înțelege a permis speciei noastre să evolueze în timp. De aceea, nevoia de a afla informații este deosebit de importantă pe tot parcursul copilăriei și nu numai. De această curiozitate a copilului depind și interesul pentru activitățile școlare sau dorința de a aprofunda anumite domenii.

Cum ar trebui să reacționăm atunci când copilul adresează multe întrebări

Cu calm si răbdare, fie că suntem acasă în postura de părinți sau în clasă, în postura de profesori. În situația ideală ar trebui să-i răspundem copilului sau să-l ajutăm să afle singur răspunsul. Nu să evităm conversația sau să-i tăiem elanul. Trebuie să evităm să fim compleșiți de emoții, să ne enervăm brusc sau să ne înfuriem, indiferent ce întreabă copilul.

Dacă întrebările sunt în privința unor teme mult prea complexe, sau nepotrivite vârstei copiluluil, primul pas este să ne asigurăm că am înțeles exact ce întreabă (fără să ne declarăm din start șocați, pentru că este posibil să ne ducem cu gândul înainte mai mult decât trebuie). Apoi, ideal este să găsim o variantă de răspuns simplă, adaptată nivelului său de înțelegere, dar care să nu fie o minciună sau o fabulație. Adică să-i spunem adevărul, dar adaptat pentru vârsta sa.

Cât intrăm în detalii în astfel de cazuri? Doar atât cât este nevoie pentru a oferi un răspuns la întrebarea copilului.

Cum știm când este pregătit să afle mai mult? Atunci când el va întreba mai mult va fi pregătit să afle mai mult - este cel mai bun indicator.

Când copilul întreabă despre subiecte tabu, să nu primească deloc răspunsuri se poate dovedi a fi o variantă foarte neinspirată. Dacă a întrebat, copilul este curios să afle și cu siguranță le va căuta în altă parte, poate la prieteni sau pe internet. Nu se știe ce fel de sursă va găsi și cât de corect îi va fi livrată informația.

Dacă nu cunoașteți răspunsurile la întrebările pe care copilul vi le adresează cel mai bine este să-i spuneți acest lucru. Fără a-l repezi și fără a inventa răspunsuri false. Mai mult decât atât, puteți căuta împreună, mai ales dacă este vorba despre informații utile, științifice sau care țin de cultura generală: ,,Nu știu, dar hai să aflăm împreună!".

În cazul întrebărilor adresate acasă - este foarte important ca adulții din casa respectivă să se pună de acord în privința informațiilor oferite copilului. Dacă întreabă cum s-a născut, iar mama și tata îi explică faptul că a crescut dintr-o celulă mică în burtica mamei, apoi când s-a făcut cât un bebeluș au mers la spital unde medicii l-au scos și au plecat împreună acasă, apoi bunicii îi spun că l-a adus barza iar o mătușă că l-a făcut Dumnezeu, va fi cel puțin confuz. Însă chiar și o situație de acest fel poate fi echilibrată printr-o bună comunicare între părinți și copil, căruia i se poate explica de ce a primit fiecare răspuns în parte.

Întrebările adresate la școală

Recomandările în privința unei viziuni holistice asupra copilului, ca individ unic, cu nevoi personalizate de cunoaștere, dezvoltare și interese, într-un ritm propriu cognitiv și socio-emoțional pun accent pe importanța unei comunicări în timpul predării lecției. Adică elevului să-i fie permis să adreseze întrebări.

Dacă profesorul este deschis și nu se limitează la a preda și a asculta câțiva elevi ora următoare, dacă el chiar este interesat ca subiectul lecției să fie atrăgător pentru copii și bine înțeles, atunci nu va fi deranjat de întrebările elevilor. În acest sens se pot stabili reguli ce țin de bun simț, o atmosferă plăcută și echilibrată, cum ar fi ridicarea degetelor atunci când copilul dorește să întrebe ceva, pentru a nu întrerupe profesorul.

De ce răspunsurile ironice la întrebările copiilor nu sunt o soluție bună

Este vorba despre situația exemplificată astfel. Să spunem că un elev dorește să meargă la toaletă și întreabă politicos: ,,Vă rog frumos, pot merge la toaletă?". Răspunsurile de tipul: ,,Ia vezi, poți?" nu sunt recomandate. Chiar dacă pot părea amuzante pe moment.

Majoritatea părinților și profesorilor se străduiesc să insufle copiilor bunele maniere, o abordare politicoasă, o exprimare respectuoasă. Un astfel de răspuns nu încurajează aceste valori. Adultul este în postura de model pentru copil, iar răspunsul său poate fi preluat și redat mai departe. Practic poate ,,schimba macazul" într-o direcție negativă.

În prezent întrebările copiilor pot fi mai solicitante

Dar noi adulții trebuie să menținem aceeași atitudine răbdătoare, calmă și sinceră, fără să uităm că este foarte bine că un copil întreabă. De ce sunt mai solicitante? Pentru că accesul la informație este mai amplu, copiii din prezent învață mai repede și mai mult. Lumea în care trăim trece prin episoade dramatice: pandemia, războiul, cutremurele, toate generează întrebări suplimentare în rândul copiilor, care cercetează și vor să afle cât mai multe lucruri.