Dezvoltarea sentimentului de siguranță la copii

Sentimentul de siguranță pentru copii este deosebit de important. Există situații des întâlnite în care adulții îi sperie pe copii cu diverse ipoteze: ,,o să rămâi acasă singur dacă nu vrei să mergi", ,,o să te fure cineva de la locul de joacă", ,,o să ajungi la doctor și vezi tu atunci", ,,o să rămâi mic dacă nu mănânci această masă" și multe altele. 

Cel mai înțelept lucru pe care îl putem face ca adulți, este să depășim aceste impulsuri de a speria copilul în situațiile pe care nu le putem controla ușor. Mai util este să le explicăm micuților cu răbdare de câte ori este nevoie și să-i pregătim în mod real pentru viață, fără a le afecta sentimentul de siguranță. Copiii au nevoie să fie încurajați și să conștientizeze care sunt oamenii și resursele pe care se pot baza în orice situație, familia, profesorii, paza, etc.

Este mult mai important pentru dezvoltarea sa ca un copil să dobândească încredere în propriile forțe decât temeri. Această încredere și sentimentul curajului trebuie să fie consolidate în contextul unor reguli pe care copilul trebuie să le cunoască și în cel al conștientizării resurselor de care dispune.

Dezvoltarea sentimentului de siguranță al copilului trebuie să fie continuă, criticându-l constructiv, fără a-l umili sau jigni și apreciindu-l atunci când este cazul, fără false complimente.

Iată și alte sugestii, utile pentru a dezvolta sentimentul de siguranță al copilului:

  • păstrează acasă o atmosferă plăcută, în care copilul să nu se simtă speriat, fără a-l expune agresivității fizice sau verbale cauzate de exemplu de certuri în familie sau de exprimarea unor nemulțumiri ce țin de viața adulților față de copil. Nu este deloc indicată atitudinea de a implica activ copilul într-o ceartă dintre părinți, atribuindu-i un rol de ,,judecător". De exemplu: ,,Uite ce face tatăl tău/mama ta, vezi? M-a mințit, m-a deamăgit, etc.";
  • încurajează copilul să se descurce singur, să capete încrederea de a acționa corect sau normal, chiar dacă nu reușește din prima (de exemplu atunci când îi este teamă să meargă să ia ceva din altă cameră în care lumina nu este aprinsă). Aceste încurajări sunt necesare și pentru gesturi care fac parte din rutină, nu doar pentru cele care necesită curaj, cum este mersul într-o cameră întunecată. De exemplu, gestul de a saluta cu voce tare și sigur pe el, atunci când intră într-o cameră cu oameni străini, cum ar fi în cazul unei vizite pentru un control medical;
  • ascultă ce are să-ți spună, chiar dacă este plictisitor sau neimportant. Când copilul povestește ceva adulților se crează o legătură strânsă de încredere. Dar și de stimă de sine, căci copilul înțelege că merită să fie ascultat și realizează că se bucură de atenția celor din jur. Acest sentiment contribuie la consolidarea încrederii în propriile forțe și în rude, profesori.