Cum ajuți un copil căruia îi este frică (de întuneric, să doarmă singur în cameră, să meargă să aducă ceva din altă cameră în care nu este lumina aprinsă, etc.)?
Glumele pe seama fricii lui nu produc nimic bun și trebuie evitate.
Aceste glume doar să strice încrederea pe care copilul o are în adulții din jurul său. Efectul este mai rău daca aceste glume au loc de față cu alte persoane din familie sau prieteni și sunt urmate de amuzamentul tuturor.
Dă-i voie să povestească absolut tot ce își imaginează și absolut tot ce îi produce teamă, fără a-l cenzura și fără a-l opri spunându-i că sunt prostii sau închipuiri. Se va simți mai bine să exteriorizeze temerile, să împartă cu cineva trăirile, va consolida încrederea dintre voi iar tu, ca părinte, vei știi exact despre ce este vorba.
Roagă-l să deseneze personajele de care îi este teamă. Uneori copilul visează urât ceva care îl ,,urmărește" ulterior în gânduri, producându-i frică. Iar copiii au o imaginație foarte bogată, care amplifică totul până la limita cu realitatea. După ce termină de desenat, să spunem o vrăjitoare, spune-i că poate rupe oricând desenul în bucățele. Și îl poate arunca. Pentru că este doar un desen. Așa cum și visul e doar un vis. Nu există cu adevărat, iar în realitate el este cel care deține controlul.
Mergi cu el acolo unde îi este frică. Dar nu îl obliga sa facă asta, dacă nu poate sau nu vrea. Poate altă dată va dori. Tonul trebuie să fie liniștitor, prietenos. Tu mergi înainte și îi arăți că este doar o cameră goală, cu aceleași obiecte pe care le vede când lumina e aprinsă. Lasă-l să le atingă, să creioneze în minte conturul lucrurilor, rămâneți în întuneric până ochii se adaptează și puteți zări fiecare obiect din cameră, apoi aprinde lumina. Scopul este de a înțelege că toate lucrurile rămân la fel, indiferent dacă lumina e aprinsă sau stinsă. Este important ca cel mic să fie ajutat să iasă din imaginar și să reușească să deosebească posibilul de imposibil.
Cumpără o lampă de veghe, potrivită pentru vârsta copilului sau o mică lanternă, ceva ce poate sa-i rămână mereu la îndemână și pe care o poate folosi de câte ori dorește, fără să fie certat.
De obicei, copiii preiau fricile părinților, dacă aceștia și le manifestă puternic în familie. De exemplu, copilului unei mămici căreia îi este frică de întuneric, este probabil să-i fie de asemenea teamă să intre într-o cameră cu lumina stinsă. Există bineînțeles și excepții.
Nu încălcați recomandările de vârstă când vine vorba de programe TV. Dacă un copil are 5-6 ani, nu este indicat să urmărească un film 13+, doar pentru că se uită toată familia. Sunt detalii ce țin de gesturi, replici, efecte, care pot părea neimportante, dar care îl pot afecta la nivel de subconștient, pe termen lung.