Este un mediu în care teoriile conspiraționiste zburdă nestingherite, tezele anti-știință nu au caracter excepțional și rătăcirile nu au consecințe. Politizarea generalizată a școlii a validat statutul privilegiat al incompetentului sau impostorului, a impus astfel de tipologii ca modele demne de urmat.

Educația românească nu își asumă misiunea distingerii binelui de rău, subiectul nu este inclus în „programă”. Învățământul este golit de civism și morală. Nu edifică valori și sisteme de referință solide, singurul său scop este de a fi obligatoriu.

Nu adresează întrebări fundamentale, inhibă sau penalizează gândirea critică, standardizează mediocritatea, acreditează neimplicarea și lipsa de atitudine. Înfierează meritocrația și susține inconsistența.

Analfabetismul funcțional se dobândește și întreține în sălile de clasă, școala românească a devenit un creuzet al superficialității. O constatarea extrem de tristă: sub forma în care se desfășoară de peste trei decenii, învățământul de la noi lucrează împotriva celor care îl urmează și vulnerabilizează societatea românească în ansamblu.

O națiune educată doar pe hârtie este o națiune vulnerabilă!