Ce-și doresc elevii?

Intrebare ce există în mintea tuturor profesorilor, fie ei debutanți sau cu vechime. Cu toții știm interesele elevilor în afara școlii: telefon/tabletă, plimbări cu bicicleta sau fotbal (sau cel puțin acestea sunt interesele elevilor noștri).

Interese pe care încearcă să le aduca și la școală. Telefoanele nu le lipsesc (deși sunt interzise în școală dar, cumva reușesc să „ne păcălească”, astfel încât acestea sunt nelipsite din buzunarele lor), bicicletele pe care le folosesc ca să ajungă la școală sunt prietenele lor din timpul pauzelor, când parcă mai merge „o tură” pe bicicletă cam în fiecare pauză, iar în ceea ce privește fotbalul, aici e o întreagă discuție, cei care nu au bicicletă sau se pot lipsi de ea o pauză măcar, în cele 10 minute, „se încing” adevărate meciuri și chiar nu contează locul (poate fi terenul de sport sau curtea școlii sau parcarea școlii ori părculețul de vizavi, orice spațiu e bun atât timp cât poți alerga un pic după minge.

După aceste pauze extenuante, cum credeți că fac față orelor? Obosiți dar visând la următoarea pauză de joacă iar tu, ca profesor, încerci să dai la oră si 150% uneori dar cui?

Unor copii cărora nu le captezi interesul decât dacă le spui: „Scoateți telefonul și haideți să..........”, hmmmm, lucru care nu se întâmplă niciodată!

Și atunci, ce e de făcut? Cum îi aducem înapoi în clasă, cum le captăm atenția, ce folosim pentru a le suscita un interes care parcă nu există? Grea sarcină, grea meserie ne-am ales........

Într-o lume în care telefonul le oferă informații infinite, în care platformele sociale îi transformă într-o „armată de roboței”, cum putem noi lupta cu aceste lucruri? Ce reușim să le transmitem în plus față de ceea ce ei știu/cred că știu dintr-o mulțime de alte surse?

Cred că există numeroase răspunsuri!

Îi atragi când ei simt că îți pasă cu adevărat de ei și de problemele lor, când chiar îi asculți iar ei se simt tratați ca și egali.

Îi atragi când ești imparțial și judeci situațiile conflictuale la rece.

Îi atragi când, după ce îi asculți, le explici de ce notarea s-a făcut într-un anume fel, de ce au obținut punctaj maxim sau o notă mică.

Când elevii te simt aproape de ei, de interesele lor, se transformă în elevi responsabili, asumați și corecți. Dacă noi, profesorii suntem modelele lor, la școală, atunci da, și ei se pot transforma în elevi model.

Iar răspunsul la întrebarea „Ce-și doresc elevii?” cred că este: „Un profesor model, model de empatie, prietenie, toleranță și corectitudine.”

Doar aproape de ei le putem satisface setea de curiozitate, nevoia de a înțelege anumite lucruri și da, dacă ne-am petrece chiar și pauzele printre ei, măcar când suntem de serviciu, am câștiga nu doar mintea elevului ci și inima lui!

Bălan Diana Cristina
Profesor limba engleză
Școala Gimnazială „Tudor Pamfile”