Aducem în discuție des aspecte ce țin de cariere, profesii și meserii și despre importanța pe care o are fiecare în societate, în evoluția și dezvoltarea ei. Discutăm despre impactul profesiei în evoluția noastră și ne adresăm adesea întrebări despre relevanța, sensul și importanța activității pe care o desfășurăm.
Fiecare dintre noi avem această nevoie de a fi buni la ceva, de a dobândi cunoștințe utile și care să ne confere importanță și siguranță în domeniul de expertiză în care activăm. Motivația noastră este ghidată și de această dimensiune a autorealizării care conține și componenta profesională, pe lângă alte componente precum sfera socială, emoțională, relațiile cu ceilalți și altele de acest fel.
Profesiile sunt variate de la un domeniu la celălalt iar piața muncii avansează de la un an la altul în mod surprinzător. Apar noi atribuții și responsabilități în cadrul unor meserii care se actualizează constant cu noile cerințe organizaționale. Apar noi locuri de muncă care își exercită debutul datorită unor factori stimulativi care țin sau nu de mediul organizațional, de evoluția societății la nivel de necesități sau trebuințe sau de expansiunea continuă a tehnologiei.
Dacă resursa umană ar putea fi înlocuită cu ușurință în profesii și meserii pe care le cunoaștem (casier, lucrător comercial, bibliotecar, operator etc.), există o profesie care presupune întotdeauna interacțiune umană și care va fi dificil de înlocuit, aceea de profesor.
Profesorul desfășoară o multitudine de activități conectate între ele și are în repertoriul său profesional o serie largă responsabilități.
Profesorul este cel care formează, îndrumă, ajută, oferă direcție elevilor săi și este răspunzător de calitatea informațiilor transmise precum și de actul de predare în sine care vine la pachet cu multe alte sarcini corelate.
Profesorul are un rol cheie la nivelul unei instituții de învățământ dar și la nivelul clasei. El realizează planificări, proiectează planuri de lecție, găsește soluții și metode variate prin care să capteze atenția elevilor lui.
Profesorii trebuie să posede un corp de cunoștințe esențiale și să fie capabili să aplice aceste cunoștințe într-o varietate de situații din cadrul lor profesional (Shulman, 1987). Sunt studii care încă validează ipoteza conform căreia profesorii au nevoie de o pregătire serioasă și de informații și cunoștințe multe care să-i ajute să facă față cerințelor și necesităților cognitive ale elevilor. Spre exemplu, Horebeek și Wubbels (1992) considerau că un cadru didactic are nevoie de o bază solidă de cunoștințe.
Profesorii diferă prin modalitatea de exprimare și prin stilul în care fiecare cadru didactic reușește să-și expună aceste cunoștințe și să le transmită mai departe. În acest sens, autorii Day (2002), Fives și Buehl (2008) au susținut că informațiile deținute de profesori sunt inseparabile de ale lor credințe, valori și atitudini personale.
Cu toate acestea, conceptul de profesor ca sursă unică de cunoaștere și informație este aparent depășită, așa cum susțin autorii Pantić și Wubbels (2008). Formarea profesională se realizează constant și profesorul începe a fi privit dintr-o perspectivă mai umană, în care se poate strecura și eroarea. În ciuda acestui fapt, din ce în ce mai mult, munca profesorilor de pretutindeni este observată critic de către public (Libman & Zuzovsky, 2006).
Importanța studierii unor astfel de subiecte este dată de faptul că profesorii, pe lângă acele multe responsabilități care intră în sfera lor profesională, trebuie să aibă în vedere și viața personală, relațiile cu ceilalți, familia iar uneori, timpul este insuficient iar resursele organizatorice limitate. Aici intervine în discuție sănătatea psihică a cadrelor didactice.
Petruț Rizea: ,,Profesorii sunt tot mai epuizați psihic"
- Detalii
- Prof. Petruț Rizea
- Cuvinte