Deseori, unii adulți reacționează prin violență verbală la greșelile de rutină. A vărsat un pahar cu suc pe covor? A apelat pe cineva din greșeală? Copilul are parte în primul rând de țipetele părinților. Dar nimic nu-l îndepărtează mai bine de ceea ce ar trebui să învețe din greșeala sa, decât o serie de urlete din care nu înțelege nimic, în afara faptului că data viitoare trebuie să facă gestul nevăzut, să șteargă sau să ascundă urmele la timp.

Atitudinea adulților față de greșelile copiilor face parte din procesul lor de învățare și joacă un rol crucial în dezvoltarea lor emoțională și comportamentală. Este esențial ca părinții să reușească să-și păstreze calmul, să adopte o abordare echilibrată și să promoveze o învățare pozitivă din experiențele negative.

Iată câteva aspecte importante în ceea ce privește atitudinea adulților față de greșelile copiilor:


1. Cei mari trebuie să conștientizeze că greșelile copiilor reprezintă ceva normal și fac parte din procesul lor de învățare. Greșelile oferă oportunități importante pentru dezvoltarea personală a copiilor. Ei învață mai mult, mai eficient și mai repede din greșelile lor decât din succese. De aceea este important ca părinții să se aștepte la greșeli din partea copiilor și în primul rând să-și stăpânească furia în momentul în care acestea apar.

2. Comunicarea nu trebuie niciodată închisă printr-o atitudine de tipul ,,Nu mai avem ce discuta!". În momentul în care un copil face o greșeală cel mai bun lucru este să se deschidă o linie de comunicare sinceră. Părinții ar trebui să asculte cu atenție perspectiva copilului, să exprime înțelegere, corectitudine și obiectivitate în atitudine, empatie față de toate părțile implicate în situație și să evite critica excesivă, jignirile, umilirea sau judecata mult prea aspră.

3. Consecințele trebuie să fie pe măsura greșelilor. Este important să existe reguli, responsabilități și consecințe pentru greșeli, însă acestea ar trebui să fie potrivite vârstei copilului și să aibă un caracter educativ. Consecințele, blânde dar ferme, ar trebui să ajute copilul să înțeleagă efectele acțiunilor sale și să-l încurajeze să învețe ceva din toată întâmplarea, iar pe viitor să fie mult mai responsabil. Trebuie neapărat să primească a doua șansă și posibilitatea de a-și îndrepta greșeala. Bătaia sau umilirea copilului nu au nimic educativ.

4. Modelarea comportamentului copiilor prin exemplul părinților. Părinții au un rol esențial în modelarea comportamentului corect și a modului în care copilul se obișnuiește să răspundă la greșeli. Dacă părinții nu se comportă ca niște ființe perfecte, ci recunosc propriile greșeli în fața copiilor și le gestionează în mod pozitiv și constructiv, lăsându-i pe cei mici să-i observe, copiii vor învăța să facă același lucru. Nu este deloc greșit să recunoști când greșești în fața copilului.

5. Evitarea etichetelor negative. De exemplu: ,,Ești un copil rău!". Replica poate fi înlocuită cu ,,Nu mi-a plăcut ce-ai făcut atunci când...".Este important să evităm etichetarea copiilor în funcție de greșelile pe care le fac. În schimb, părinții ar trebui să se concentreze pe comportament, pe care să-l indice ce fiind nepotrivit sau neplăcut și să încurajeze copilul pentru îmbunătățirea continuă a modului în care se poartă sau acționează. 

6. Sprijinul emoțional nu trebuie să lipsească niciodată. Copiii au nevoie de el mai ales atunci când fac greșeli. Părinții ar trebui să ofere asigurări și să le spună copiilor că îi iubesc în orice situație, chiar dacă nu sunt de acord cu greșeala lor, chiar dacă sunt supărați pe anumite gesturi sau situații, promovând astfel un mediu sigur și afectuos.

Prin adoptarea unei atitudini constructive față de greșeli, părinții contribuie decisiv la dezvoltarea unei mentalități sănătoase a copilului și la formarea unei abordări echilibrate față de rezolvarea problemelor în viață.